Înainte de a începe, trebuie să mulțumesc câtorva persoane... Dumnealor au hotărât să adauge blogul meu la blogroll-ul personal. Așa că merită niscaiva ping-uri. Aceste lucruri nu se vor repeta prea des; eventual poate voi avea un articol săptămânal dintr-o serie intitulată „Pingurile săptămânii.” Cei care sunt interesați de avansarea în Zelist pot să-mi răspundă în mod similar; dacă nu o vor face voi înțelege mesajul și nu îi voi mai pingui.
Cum va arăta blogul? Ați citit vreodată o carte de Sandra Brown? Nu va semăna deloc cu asta. Desigur, s-ar putea să fie și puțin sex, dar încă nu m-am hotărât. Un episod care m-a marcat – probabil – pe viață va fi însă cu siguranță menționat; poate într-o formă cenzurată la maximum, dar va fi… Chiar dacă am dorit ca acest blog să fie unul secret, ferit de ochii cunoscuților, nu intenționez să-l transform într-un jurnal erotic sau trivial (deși, pentru mine, diferența este mai greu perceptibilă).
Primul articol, din ceea ce se vrea un mini-roman numit „Viața lui Ragnar,” se va intitula „Capitolul I – Tânărul Ragnar face cunoștință cu lumea.”
Per aspera ad astra 
multumesc de ping:P
normal ca voi „intoarce” ping-ul:)
de-abia astept sa vad cum „dezvolti” blog-ul>:D<
ApreciazăApreciază
Da, mulțumesc anticipat.
ApreciazăApreciază
Multă baftă. Te voi urmări si susţine, fiindcă din principiu salut cu incredere orice inceput. Nu se stie niciodată de unde poate ţâşni o capodoperă şi nu vreau să-mi fac reproşuri tardive pentru neimplicare… deci, porneşte cu toate pânzele sus!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc.
ApreciazăApreciază
Pingback: Gripa porcină (De 1 Mai) « Ioan Usca
Pingback: Hai la lupta cea mare! « Gabriela Savitsky
Cum sunt incult şi n-am citit Sandra Brown, mi-e greu să estimez cu ce nu va semăna blogul…
ApreciazăApreciază
Îmi vine greu să cred asta, dar mă rog…
Un roman de Sandra Brown am citit pe la vârsta de 14-15 ani, pe vremurile când hormonii își făceau de cap. Se poate imagina atracția pe care o exercita respectiva scriere asupra unui puști. De vină pentru asta este numai bibliotecara, doar a văzut ce carte am împrumutat și nu a avut nimic de comentat.
ApreciazăApreciază
„Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin”… restul e făţărnicie!
Mare iubitoare a literaturii clasice ruse, nu mi se pare câtuşi de puţin deplasat faptul ca am citit două sau trei cărţi ale Sandrei Brawn, şi nu din motive hormonale. Eram tare necăjită dintr-un motiv anume şi o prietenă mi-a pus în braţe una din cărţile „incriminate” cu recomandarea că este relaxantă. Şi da, aşa e. Poţi citi şi gândul să ţi-o ia razna că nu pierzi nimic, nu te ţine încordat, nu-ţi baţi creierii cu filozofii, sunt cursive, uşoare, au un stil al dialogului firesc, totul se termină cu bine, au ceva acţune care te face să-ţi dispară gândurile negre, poţi s-o abandonezi dacă eşti în tren şi ai ajuns la destinaţie, fără regretul că ai pierdut ceva… iar cele câteva pasaje erotice, să fim serioşi: sunt departe de a fi vulgare, sau nefireşti, deşi puteau fi mult mai cenzurate, mergând pe principiul că intimităţile trebuiesc trăite, nu discutate în cenaclu sau transformate in reclame publicitare. Dar de aici şi până la a trece pe listele inchiziţiei cărţile Sandrei Brawn, sau a simţi nevoia să dai explicaţii pentru ceva care ai citit, ca să nu fii blamat de „feţele palide”, mi se pare cale lungă. Este punctul meu de vedere, dar respect orice altă opinie ştiind că ” de gustibus non disputandum”.
ApreciazăApreciază
Brown, nu Brawn. În graba degetelor pe tastatură am scris greşit, îmi cer scuze.
ApreciazăApreciază