Manifest către bloggerii mici

Aceasta este prima postare, dar nu este primul meu blog; mai am unul pe platforma wordpress. Am decis să îmi mai fac unul, care să fie privat, adică să nu știe prietenii și familia mea de el, pentru a mă putea desfășura în voie. Unii dintre amici s-ar putea să mă recunoască, dar îi avertizez că își asumă riscul de a fi dezamăgiți, dacă vor citi acest blog.

Încep cu un manifest către bloggerii mici – din care și eu fac parte -, într-o încercare de a-i trezi din letargie. Blogosfera nu este un mediu fair-play, cel puțin nu din punctul meu de vedere. Atunci când mi-am creat primul blog, am adăugat la blogroll doar blogurile pe care le (mai) citeam. Cu timpul, am adăugat și alte bloguri, pe care nu le citeam, însă autorii lor mă adăugaseră în blogroll. Am considerat că așa este gentil, să-i adaug la blogroll, chiar dacă opiniile lor nu mă interesau câtuși de puțin. Aceasta este calea onorabilă de urmat.

Acest lucru nu se întâmplă însă și în blogosfera românească. Bloggerii mari, care muncesc din greu pentru a crea conținutul paginilor publicate, îi ignoră pur și simplu pe fraierii care au link-uri către ei. În marea majoritate a cazurilor. Cei aflați la vârful blogosferei au format niște mici găști, dându-și reciproc ping-uri, pentru a se menține în fruntea infamului Zelist. Ce câștigă cei care le dau ping-uri și au link către bloggerii mari? S**t! Atâta vreme cât ping-urile și link-urile nu se bazează pe reciprocitate, beneficiul este un mare zero barat; pentru bloggerii mici. Dar aceștia persistă în imbecilitatea lor. De ce? Beats me!

Însă există o soluție. Dacă toți bloggerii mici vor șterge link-urile către bloggerii mari, aceștia vor intra în picaj în zelist. Sigur, unii s-au scos din acel clasament, considerându-l neconform cu standardele lor. Dar continuă să beneficieze de trafic din partea sutelor de bloguri mici care linkează către ei.  Și să nu uităm de partea financiară! Ați văzut câte reclame au bloggerii mari pe site-urile lor, de arată ca niște tabloide? Imaginați-vă câți fraieri le clickuiesc reclamele zilnic! Ies ceva verzișori de aici! Nu se îmbogățesc din asta, dar… Unul se lăuda printr-un ziar, acu’ vreo trei ani, că scoate 30.000 pe an! Probabil exagera, dar cine știe? Așa că de ce le oferiți trafic unor dobitoci, care nici măcar nu au link către voi? Măcar din politețe…

Dacă se întâmplă să le citiți blogurile, faceți o pagină separată de blogroll, unde să adăugați blogurile interesante (pentru voi), dar care sunt unfair și nu vă întorc favorul.
Până la urmă, scriem pe bloguri pentru ca alții să ne citească, iar dacă niște nesimțiți vor să beneficieze de trafic, link-uri și ping-uri fără să ofere nimic în schimb, de ce îi ajutați să fie la vârful blogosferei și să aibă o droaie de cititori? Lăsați-i să se înece singuri cu lăturile lor!
Nu mai oferiți ceva ce nu primiți înapoi. Credeți că este normal așa, ca unii să aibă audiențe uriașe, scriind articole de trei-patru rânduri, inspirate de prin ziare, iar alții abia să strângă 30-40 de vizitatori pe zi, doar din simplul motiv că nu știe lumea de ei? Am descoperit bloguri aflate mai jos de locul 3.000 în Zelist, dar a căror autori au mai mult talent în unghia de la degetul mic decât majoritatea bloggerilor din top 100.

Ce reprezintă un blog la urma urmei? Avem nevoie de încă niște tabloide, care să ne prezinte știrile zilei, în opinia unor cretini semidocți? Intelectuali nu prea sunt prin blogosferă, deși unii se cred așa ceva. Există însă câțiva bloggeri care au talent și fac o serie de exerciții pseudo-intelectuale reușite (!), un preludiu al unor opere literare. Problema este că în România nu avem în acest moment intelectuali. Avem niște lepre, educate și citite, dar nu avem intelectuali. Așa că, blogosfera reprezintă un amalgam de teme diverse, majoritatea blogurilor de la vârf fiind un talmeș-balmeș. Desigur, mulți speră, ca pe viitor, să-și vândă domeniile pe bani frumoși, dar doar câteva bloguri pot fi continuate fără amprenta autorilor lor. Iar acestea seamănă binișor cu tabloidele, doar că au o notă personală.

Așa că repet întrebarea: de ce îi ajutați pe niște nesimțiți? Credeți oare că din asta trăiesc? De asta faceți click pe reclamele de pe blogurile lor, ca să-i ajutați? Nu mai bine donați niște bani unor persoane care au nevoie cu adevărat de asta? Ca de pildă această fată? Ați sărit cu toții să-l ajutați pe Daniel Răduță – inclusiv celebritățile -, dar, desigur, omul se afla pe moarte. Adelina doar suferă îngrozitor, nu se află în pericol iminent, așa că blogosfera a hotărât că nu merită ajutor.

Mai amuzant este că unii șmecherași au blogroll ascuns. Adică le place că fraierii îi pinguiesc și linkuiesc, dar nu vor să ofere nimic. F*ck off! Aceștia sunt cei de cea mai joasă speță. Știți despre cine vorbesc, că sunt cocoțați acolo-n vârf, pe zelist.

Faceți ce trebuie și ștergeți link-urile către dobitoci! Dacă omul vă întoarce favorul, atunci merită să fie în blogroll, dacă nu… Limitați-vă la a adăuga la blogroll-ul aflat pe prima pagină doar amicii și blogurile fair-play, care au link către voi. Pe dobitoci, expediați-i pe un blogroll ascuns (dacă îi citiți) sau băgați-i undeva, la întuneric.

PS: Dacă se simte cineva vizat de acest articol, so sorry, bite me! Iar dacă vreți să mă pinguiți, spre a mă face de rușine, thanks! Mai câștig și eu ceva trafic.
Cât despre blogroll-ul personal, acesta se va contura în timp. Dar, dacă mă va adăuga cineva, să fie sigur că-i voi întoarce serviciul, de îndată ce voi observa apariția link-ului.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Blogosfera și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Manifest către bloggerii mici

  1. cami zice:

    sincer, pana sa citesc acum, nu stiam ca a completa partea cu „pagina web” se considera spam:-??
    si da, sunt de acord cu faza ca daca cineva te adauga la blogroll, ai bunul simt sa faci la fel, sau macar sa arunci o privire pe ce scrie omul ala.
    am lista mea de blog-uri pe care le urmaresc, dar asta nu inseamna ca se vor regasi si in blog-roll:P

    Apreciază

  2. Ragnar zice:

    „am lista mea de blog-uri pe care le urmaresc, dar asta nu inseamna ca se vor regasi si in blog-roll”

    My point exactly. De ce să-i adaugi la blogroll, dacă respectivii nu-ți întorc favoarea? Ține-i ascunși, nu le crea avantaje.

    Apreciază

  3. klausen1976 zice:

    Subscriu !

    Apreciază

  4. Nevermore zice:

    Eu nu sunt intrutotul de acord cu acest punct de vedere. Daca vrei un blog „de succes” mai mult sau mai putin, iti faci un blogroll pana la pamant si asta e (probabil majoritatea te vor adauga, indiferent de continutul blogului). Mai departe tine de tine, dar oamenii „au auzit” ca existi. Dar ce te faci daca incerci sa pastrezi acel colt de suflet, numit blog, pentru oameni care consideri ca merita?! Si daca ei merita, si ai respect pentru ei, cand decizi ca blogrollul va contine numai recomandari, nu poti sa pui acolo orice. Eu adaug doar ceea ce as recomanda cititorilor mei, ceea ce simt ca ma reprezinta sau ca este apropiat de factura mea, sau ceva ce imi starneste cu adevarat interesul. Fair-play, spui? De ce?

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Fair play=a juca după regulile jocului. În acest caz după the way of zelist. Dacă încerci să-l păstrezi pentru cei care merită, atunci poți să alegi un blog privat, cu accesul bazat pe parolă; sau să renunți de tot la blog și să le trimiți articolele pe e-mail cunoscuților și amicilor. Dacă blogul este public, atunci un pic de audiență nu strică niciodată. Poate că din 100 de persoane care intră pe blog va fi măcar una deosebită, care altfel nu s-ar fi întâlnit cu blogul tău și pe care te vei bucura să o cunoști (atât câți o poți face online).
      Una peste alta, îți mulțumesc pentru că ai considerat că blogul meu merită să facă parte din acel cerc de încredere.

      Apreciază

  5. Off the record… suna bine. Acum chiar ca imaginatia nu mai poate fi infranata. Eu cam banuiesc cine esti – nu ca as fi un fin psiholog ci pur si simplu, cand citesti pe cineva prea mult 🙂 recunosti stilul. Asa ca te voi trece linistita in blogroll, stiu ca in secunda urmatoare vei face la fel.
    O zi buna si trafic cat mai mare. Hai, repede sus in Ze list, ca asa ne tragi si pe noi astia mici dupa tine! 🙂 🙂 🙂

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      „Ăștia mici?” Mă tem că mă confundați, deoarece și eu sunt unul dintre cei mici. Am consultat blogroll-ul dvs. și până să adăugați acolo „Per aspera ad astra” nu figura vreun alt blog de-al meu pe-acolo. Așa că nu sunt cine credeți. Oricum v-am adăugat la blogroll și poate că o să vă placă și ce scriu.

      Apreciază

  6. @ OK, intuitia feminina mai da si gres 🙂 🙂 . Atunci, eu sunt Cati, ma bucur de cunostinta… Si la buna citire!

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Da, se mai întâmplă; îmi puteți spune Ragnar. Consultând fugar blogroll-ul dvs. nu m-am putut abține să nu mă întreb cine ați crezut că sunt? Cu cine vi se pare că seamănă modul meu a scrie?

      Apreciază

      • Ei, ajunge o greseala. Mai citesc aici, mai socotesc, mai fac niste comparatii cu ce citesc prin alte bloguri si dupa ce ma documentez temeinic (din 3 surse nu din intuitie) incerc sa imi mai dau cu presupusul. Pana atunci te rog sa renunti la dvs, macar aici sa fim egali. Eu folosesc pe bloguri dvs numai persoanelor pe care le stiu mai in varsta si care nu imi atrag atentia sa nu mai fiu asa protocolara.
        Seara buna!

        Apreciază

  7. clarra zice:

    Eu am adaugat in blogroll blogurile pe care le citesc frecvent, indiferent daca posesorii acestor bloguri m-au adaugat in blogroll-ul lor sau nu. Nu ma intereseaza daca le fac sau nu trafic, ma intereseaza doar sa-i am aproape. In loc sa am link-urile lor in Bookmarks, le am in blogroll.
    Si n-am propus niciodata nimanui sa facem schimb de link-uri. Prefer sa ma aiba in blogroll 2 oameni, dar aia sa ma aiba pentru ca ma citesc cu placere, pentru ca-i intereseaza ce indrug eu… decat sa ma aiba in blogroll 100 de oameni, din obligatie civica. Iar cand am primit propuneri de linkexchange din partea altor bloguri, am intrat pe ele, am citit cateva articole iar daca au fost pe placul meu le-am adaugat la blogroll, iar daca nu, nu.

    Apreciază

  8. Ze list ? Spanac! Dacă în acest clasament se urca prin chestii facile de reciprocitate -ping-ping, ca un ping-pong – atunci nu-l consider un clasament ci o farsă. Subscriu punctului tau de vedere. Sincer, când am trecut pe cineva in blogroll, am urmarit doar să pot intra mai repede să-l citesc, deci evident mi-a plăcut şi nu am urmărit reciprocitatea. Sunt multe bloguri pe care intru cu placere, dar din lipsă de timp am tot amânat trecerea lor in blogroll. Baftă amice blogger!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s