Capitolul I

*** Tânărul Ragnar face cunoștință cu lumea

Motto: „Iar de privești îndelung abisul, află că și abisul îți scrutează străfundul sufletului.”

Cu mulți ani în urmă, în sătucul norvegian Hovjordet, s-a născut un băiețel ca oricare alții. Era o dimineață călduță a lunii mai, ziua în care micul Ragnar văzu lumea pentru prima dată. Bineînțeles că nu-și amintește acea zi, din motive evidente. Dar, cei apropiați i-au povestit că în acea zi au înflorit lalelele, de parcă și zeii nordici cei aprigi erau încântați de venirea sa pe lume.

Nașterea lui Ragnar fu motiv de mare bucurie pentru familia sa, mai ales pentru bunicul său, Geir. Tatăl Annei, mama lui Ragnar, fusese binecuvântat cu trei fete, iar nașterea primului său nepot îi adusese o imensă satisfacție. Deja îl vedea pe micul băiat ducând mai departe tradiția familiei. Geir Sigurdsen avea un mic atelier, în care lemnul din pădurile din jurul satului Hovjordet era transformat în obiecte utile locuitorilor. Geir își dorise întotdeauna un băiat, și încercase de trei ori să aducă pe lume unul, dar destinul îi hărăzise trei fete, fiecare având părul de altă culoare. Anna, fata cea mare, moștenise părul castaniu al mamei sale, Maren; Audhild, cea mijlocie, avea părul roșu de foc al tatălui ei, iar mezina, Christina, avea cosițele blonde cu sclipiri roșiatice.

Când fiica cea mare, Anna, l-a adus să-l prezinte familiei pe viitorul ei soț, Johan Grol, fiul unor imigranți, Geir nu s-a bucurat prea tare. „Nu putea să găsească un tânăr norvegian,” își spuse Geir în gândul său, mohorât. Nu l-a plăcut niciodată pe Johan, spunându-i de la început soției sale, Maren, „Nu-mi place privirea lui, are ochi de om rău.” Dar, femeile erau topite după acest străin înalt cu o privire pătrunzătoare și misterioasă, și nu au luat în seamă spusele lui Geir.

Privind fotografiile din tinerețe ale tatălui său, Ragnar putea să înțeleagă de ce femeile fuseseră atrase de acesta. Semăna foarte bine cu tatăl său la înfățișare și, dintr-un motiv necunoscut, femeile au fost întotdeauna atrase de el, așa că acesta nu se mira că mama și bunica sa au fost seduse de chipul angelic al tatălui său. Dar, așa cum timpul avea s-o dovedească, bătrânul Geir nu se înșelase. Johan era un om rău și le va transforma viața Annei și a lui Ragnar într-un calvar.

A început să-l urască pe tatăl său de mic; nu atât din cauza severității sale, cât din cauza numelui de familie ciudat. Colegii de școală îl ironizau pentru asta, considerându-l un străin. Odată ajuns la maturitate, își va schimba acel nume hidos cu cel al mamei sale; o lovitură pentru care tatăl său nu-l va ierta niciodată. Însă cel mai mult ura culoarea părului său, mult prea închisă pentru un norvegian. Până la vârsta de cinci ani, Ragnar a avut părul blond și niște ochi ciudați, negri la culoare. Apoi, în doar câteva luni, părul a început să i se închidă la culoare, devenind negru ca abanosul, iar ochii i s-au decolorat, schimbându-se într-un banal căprui. Dar, dacă priveai cu mare atenție, puteai observa niscaiva fire blonde și roșcate în părul lui Ragnar. Ceea ce lui i se părea un dezavantaj pe când era copil, a devenit un atu la vârsta adolescenței, tinerele fete fiind atrase iremediabil de trăsăturile sale „exotice.” Dar, neștiind asta, Ragnar își detesta tatăl, de la care moștenise aceste caracteristici, neconforme cu dorințele sale. Părul roșu al bunicului său, dorit de Ragnar spre a semăna cu vikingii din visurile sale, își va face apariția prea târziu spre a-l îmbuna, în barba și mustața care-i vor crește după vârsta de 16 ani.

Primii opt ani din viață și i-a petrecut în acel sătuc idilic. Hovjordet se afla la marginea pădurii din nordul comunei Nedre Eiker, iar ceva mai jos trecea râul Drammenselva. O așezare cât se poate de potrivită pentru petrecerea copilăriei. Erau vremuri fericite, cu care Ragnar nu avea să se mai întâlnească vreodată după plecarea din Hovjordet.

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Viața lui Ragnar. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Capitolul I

  1. Daca scriu.. „cam putin pentru un inceput” consideri observatie, sau interpretezi ca fiind dorinta de a vedea continuarea?

    Apreciază

  2. Hei! Postarea următoare?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.