Post-scriptum

Vreau să precizez că, în cazul în care cineva va dori să comenteze primul post din ciclul „Viața lui Ragnar,” doar comentariile laudative sunt permise. Celelalte, vor fi drastic cenzurate. Puteți face remarci de genul „ești noul Hemingway” sau „absolut genial, dragul meu” fără nicio restricție. Dar, dacă aveți de gând să postați niște critici constructive sau păreri dezaprobatoare, păstrați-le pentru voi. După ce am primit niște vești îngrozitoare în urmă cu patru zile, care m-au determinat să-mi reevaluez viața, nu mai sunt dispus să accept observații. Osanalele sunt însă în regulă. Acest blog nu este o democrație și nu va fi niciodată. Uneori, o dictatură sănătoasă este de preferat unei democrații bolnave.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Personale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Post-scriptum

  1. Pingback: Baieti buni. Baieti rai « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte

  2. Dictatorule!
    Nu o sa te laud, nu o sa te critic. Am sa iti spun insa un secret. Una din cartile mele preferate (te rog sa nu ma intrebi de cate ori am citit-o pentru ca sigur o sa razi) este „Torente” de Marie Anne Desmarest. O extraordinara si complexa poveste de dragoste, amplasata intr-o tara nordica.
    Primul capitol al povestii tale deja l-am citit de 2 ori. Deci, pentru inceput e bine. Astept capitolul II.

    Apreciază

  3. Aoleu! Si eu care mă pregatisem pentru „constructive”. Pai nu ziceai mata „nou Hemingway” in postarea „Nu încă” : „voi adopta un ton moderat”. Păi moderat este cand promiţi să dai in stânga si-n dreapta cu cine indrăzneşte să mişte în front, altfel decât comnda? No, că eu tot nu mă execut! Dar… până acum îmi place. Imi place fiindcă prezentarea pare firească, concisă, fără devieri plictisitoare, avand totusi darul de a te introduce in atmosfera dorită, lasand impresia ca te invarti printre personaje asteptandu-le urmatoarea miscare.

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Chiar dacă pare surprinzător, asta înseamnă ton moderat în accepțiunea mea. Un ton nesocotit ar fi fost „noul Dostoievski.” Oricum, mulțumesc pentru aprecieri.

      Apreciază

  4. Pingback: Ia în bot, chiaburule! « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte

  5. Pingback: Ursul « Ioan Usca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s