Ad patres

Ieri am fost aproape de moarte… Nu îmi imaginam că ar putea fi așa…
Mi-am amintit de privirea lui T. când se sufoca; acea frică paroxistică pe care am văzut-o în ochii lui, atunci, m-a cuprins și pe mine în acele momente. Nicio diferență între om și bestie, doar o creatură jalnică, la fel ca și celelalte…

Îngerul cenușiu nu m-a uitat; m-a vizitat din nou… Și a fost atât de aproape de a își îndeplini menirea. Poate data viitoare…

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Personale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.