Capitolul III

*** Primii ani

Motto: „Fiecare copil este un artist. Problema este cum să rămână un artist și după ce va crește.”

Primii ani de viață au decurs fără evenimente majore. Înconjurat de iubirea bunicilor săi, Ragnar creștea, așteptând vizitele sporadice ale părinților. Încă de la vârsta de trei ani, cei din jur au observat că micuțul avea un talent deosebit la desenat. Putea să reproducă aproape tot ceea ce vedea în fața ochilor, cu o singură excepție: chipurile oamenilor. Era, poate, un indiciu timpuriu al uneia dintre lacunele sale, aceea de a nu înțelege firea umană. Inabilitatea de a desena fețele oamenilor era însoțită de faptul că nu reușea nici să rețină figurile acestora; trebuia să vadă o persoană de mai multe ori și să petreacă suficient timp cu aceasta pentru a-i memora trăsăturile. Desigur, persoanelor care-i produceau o impresie deosebită le reținea chipul de la prima vedere.

Se părea că s-a născut un artist. Bunicii și părinții i-au încurajat îndeletnicirea, deși o considerau doar una temporară. Nu au încercat niciodată să-l orienteze către studierea serioasă a graficii sau a artelor conexe, era doar o chestie la care copilul era talentat și atât. Nu era ceva care să merite să devină o carieră, pentru asta existau meseriile serioase.
Primii ani au dezvăluit și faptul că Ragnar era fascinat de război și tot ce ținea de acesta. De altfel, o temă des întâlnită a desenelor sale era legată de război. Acest interes precoce va contura opțiunea viitoare a copilului pentru o carieră militară, visul destrămat al mamei sale și asumat, poate în mod inconștient, de Ragnar.

Una dintre cele mai vechi amintiri ale lui Ragnar este și una dureroasă. Într-o zi rece de iarnă, mama prietenului său, Brynjar, s-a întors de la serviciu și a venit să-l ia pe acesta, care se juca cu Ragnar în curtea bunicilor celui din urmă. Brynjar avea ghetele ude, deoarece, în acea zi, cei doi fuseseră să se joace lângă un mic lac din apropiere. Era lacul pe care copiii din zonă jucau hochei iarna, atunci când îngheța complet. Cu toate că Ragnar îl avertizase să nu intre în apă, Brynjar se apucase să spargă gheața subțire de lângă mal, udându-și picioarele. Mama lui Brynjar, observând că acesta are ghetele ude, i-a reproșat asta lui Ragnar. Nici nu a apucat să încerce să-i explice că nu este vinovat cu nimic, că fața lui Ragnar a fost brăzdată de două palme reci. Durerea simțită de obrajii înghețați ai copilului a fost nemărginită, iar Ragnar a jurat răzbunare; nu va uita asta niciodată și se va răzbuna peste mai bine de zece ani. Desigur, bunica sa a făcut un scandal imens, întrerupând orice relație cu vecina sa pentru o lungă perioadă, dar răul era deja făcut. Ragnar, fiind pedepsit nevinovat, începea să înțeleagă că, în această lume ciudată a adulților, nu conta întotdeauna care este adevărul.

Anii petrecuți la grădiniță au trecut repede, ca un abur pe deasupra dimineții de primăvară, iar micul Ragnar a început școala. Primul an în școala din Hovjordet a fost unul fără întâmplări deosebite, petrecut alături de bunul său prieten, vecin și coleg de bancă, Magnus Viken. Acesta, împreună cu verii săi, Brynjar și Mikael, erau și tovarășii de joacă și năzbâtii ai lui Ragnar.

Noile cunoștințe erau asimilate ușor de Ragnar, care era dornic de a afla lucruri noi. Singurul punct slab era scrisul extrem de urât, motivul pentru care nu a fost niciodată primul în clasă, în cei doi ani petrecuți la Hovjordet, fiind întrecut mereu de Magnus.

În al doilea an de școală, tânărul a început să manifeste un interes neobișnuit pentru sexul opus. Ființele delicate, cu părul lor lung și firea lor ciudată exercitau o atracție bizară pentru Ragnar. Astrid era numele colegei de școală, aflată în banca din față, care făcea obiectul curiozității sale. Aceasta se manifesta însă într-un fel tipic celor mici, Ragnar șicanând-o zilnic, motiv pentru care va fi certat în fața clasei de învățătoare. Era o senzație nouă, pe care o experimenta, aceea de a simpatiza o altă ființă umană, dar nu va apuca să o aprofundeze, al doilea an de școală fiind și ultimul în Hovjordet.

Sfârșitul celui de-al doilea an de școală va fi unul trist pentru Ragnar. Va lăsa în urmă școala, prietenii, casa bunicilor, pădurea din apropiere, luând sfârșit și perioada cea mai fericită a vieții sale. Se va îndrepta către Oslo, alăturându-se părinților săi, care hotărâseră că este timpul să îl ia de la bunici. Carierele acestora, motivul pentru care îl lăsaseră pe copil în grija bunicilor, erau înfloritoare. În plus, ceea ce nu știa Ragnar, era că mama sa aștepta un nou copil, acesta fiind un alt motiv al deciziei părinților săi de a-l aduce la Oslo. Deși își iubea părinții, pe măsură ce se apropia sfârșitul acelei vacanțe de vară, Ragnar era tot mai trist. Deseori își surprinsese bunica plângând, fără ca aceasta să-i dezvăluie motivul adevărat. Dar, în sufletul său, știa de ce plânge aceasta – era același motiv care-l sfâșia și pe el: nu voia să plece din Hovjordet. Dorea să rămână alături de mama și tata, așa cum le spunea și le va spune până la sfârșit lui Maren și Geir, bunicii săi.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Viața lui Ragnar. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Capitolul III

  1. Am avut niste zile mai grele, abia azi am reusit sa savurez acest capitol. Dar l-am savurat, sa stii.
    Spor la scris!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s