Quo vadis hominis?

Unde se îndreaptă omenirea?
Mă uit la semenii mei, oamenii, și văd doar niște maimuțe spilcuite… Pretind că au evoluat, dar continuă să se ucidă între ei pentru lucruri iluzorii, precum banii. Cu 70 de ani în urmă, oamenii aliniau alți oameni în fața camerelor de gazare, ucigându-i doar pentru că erau de altă etnie. Ar face și acum exact același lucru, în cazul unui război global.

Obsedați de materialism, își trăiesc viața ca și cum doar simțurile fizice contează. Prețuiesc atât de puțin viața altor semeni de-ai lor, ca și cum nu ar fi asta singura lor viață. Poate că, deoarece nu au văzut cum este curmată viața unei ființe inocente; teama delirantă care o simte aceasta înainte să moară. Nu este nimic mai tulburător, decât o ființă care moare. Orice creatură numită om, care nu simte o vie emoție (și nu în sensul de plăcere) până în străfundurile sufletului său, când vede o astfel de imagine, nu se poate numi om; nu încă. Mai trebuie să evolueze, iar asta nu o poate face în această viață; dar cum aceasta este singura sa viață, înseamnă că nu va fi niciodată om. Așa că, nu toți sunteți semenii mei; sunt destule – chiar prea multe – bestii care arată ca oamenii, merg ca oamenii, vorbesc ca oamenii, dar nu sunt oameni. Iar, în ultima vreme, parcă mă simt copleșit de numărul bestiilor.

Răspunsul la întrebarea din titlu mi-l ofer singur: către Abis.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Digresiuni și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Quo vadis hominis?

  1. Lora zice:

    Vreau sa cunosc si celalalt blog al tau 🙂

    Apreciază

  2. Ragnar zice:

    Nice to meet you, Lora. Mă tem că nu seamănă deloc cu acesta. Și este doar unul, mai am vreo trei, pe care scriu atunci când am timp.
    Dar, iată-l: [adresă disponibilă doar la cerere, pe e-mail]

    Apreciază

  3. Vania zice:

    Cam acelaşi răspuns l-am dat, însă formulat mai puţin elegant…

    Apreciază

  4. Agnusstick zice:

    Dragă Ragnar, se pare că ai rătăcit al vieţii fir şi, mai mult decât atât, ai uitat titlul blogului!Ad astra o să dai peste Micul Prinţ! Engage, man!

    Apreciază

  5. Pingback: Negociere fara granite – Sange balcanic (98) poem « Cosmin Stefanescu's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s