Șovăială

Cum în ultima vreme sunt foarte obosit, datorită programului infernal, am început să mă întreb dacă pot continua acest proiect, acest blog. Dacă „Viața lui Ragnar” va continua cu siguranță, până la cele 42 de capitole existente – momentan – în ciorne, despre celelalte categorii ale postărilor, nu sunt atât de sigur. Majoritatea postărilor sunt legate, într-un fel sau altul, de persoana mea. Nu sunt genul de extrovertit, chiar dacă unele ieșiri violente – verbal – pot indica asta celor din jur. Cele mai multe sunt de fapt un teatru ieftin, pentru menținerea distanței și crearea unei imagini de „câine rău.” Când, de fapt, persoana din spatele acestei imagini este una cu totul diferită. Dar, în exterior, nimic nu trădează această slăbiciune. Dimpotrivă, sunt cunoscut drept un ins foarte dur. Pot să-i îndrept nasul unui individ fără să regret, dar aceasta este o altă problemă. Toate acestea constituie o parte a măștii necesare pentru a supraviețui în lumea mea.

Așa că, ce încerc eu să fac aici? Expun unele trăiri intime în fața unor necunoscuți? Poate că nu este cea mai bună idee. Chiar și această postare este una cu un scop îndoielnic. Mă voi gândi asupra oportunității continuării acestui exhibiționism.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Personale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Șovăială

  1. Pingback: Colecţionara de coşmaruri – 9 | Caius

  2. Pingback: Maus | Ioan Usca

  3. daurel zice:

    Am citit ceva din Ragnar si mi-am amintit de Nicu Steinhardt, evreu, impresionat de printul catolic Ghika, se converteste la ritul ortodox; am trecut si eu, pana acum, cand astept pensionarea, prin cateva etape de constiinta…
    Va deranjez cu un link si un citat: http://incertitudini2008.blogspot.com/

    ”nimeni
    să nu silească pe aproapele său, nici măcar pentru a-i face bine. Nici Domnul nu intră nechemat.”
    Nu avem modele, auzim tot mai des.
    Căutând, s-ar putea să găsim .
    Ne-a lăsat Jurnalul fericirii , conceput pe când se afla în închisoarea Jilava, condamnat , în 1958, la 13 ani de muncă silnică, sub acuzația de crimă de uneltire contra ordinii sociale.. Evreul, botezat în temniță de către Monseniorul Ghica, asistat de prietenul și colegul de liceu și de închisoare, Alexandru Paleologu, era absolvent de Drept și Litere, doctor în Drept constituțional, foarte

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Ceea ce ați citit din Ragnar, v-a amintit de Steinhardt sau de acest pasaj din eseul său: „Când un om reușește să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia.”?

      Apreciază

  4. Pingback: Moştenitorul | Ioan Usca

  5. daurel zice:

    Nu m-am gandit la trufie, ci la framantarile spirituale de care avem parte si nu reusim sa le transmitem…Chiar Steinhardt, dezarmant de sincer, se exprima destul de….;
    oricum departe de concizia Bibliei.

    Apreciază

  6. Pingback: Colecţionara de coşmaruri – 11 | Caius

  7. Pingback: Decembrie | Ioan Usca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s