Broscuța

Era o zi însorită a lunii iulie, cea în care Audhild Sigurdsen-Petersen se întorcea de la maternitatea din Drammen, la casa părinților săi din Hovjordet. Cu o săptămână înainte, aceasta dăduse naștere primului – și, după cum se va dovedi ulterior, singurului – său copil.

Cu un an și jumătate în urmă, Audhild se căsătorise cu Per Petersen. Nu fusese prima ei alegere, dar în localitățile mici, gen Hovjordet, trebuie să te căsătorești „la timp,” altfel nu mai ai posibilitatea să alegi. Frumoasei roșcate îi plăcuse viața și a petrecut continuu, până când, într-o zi, s-a trezit singură. Cu studiile neterminate, fără serviciu, locuind într-o anexă a casei părinților săi, viitorul i se arăta sumbru. Așa că, la vârsta de 28 de ani, a hotărât să se căsătorească.

Alesul acesteia, Per Petersen, nu era exact ceea ce își dorise. Fără un fizic deosebit și fără avere, Per era un simplu angajat al unui șantier naval din Drammen. Singura sa calitate era aceea că fusese… disponibil. Deși acesta îi spusese că se vor muta la mama sa, o neînțelegere izbucnită – foarte convenabil – cu doar câteva zile înainte de nuntă, l-a determinat să se mute cu Audhild, în ceea ce fusese bucătăria de vară a părinților acesteia. Asta, spre marea nemulțumire a bătrânului Geir Sigurdsen.

V-am spus eu că este un vagabond,” le-a reproșat acesta soției și fiicei sale mijlocii, atunci când a aflat vestea.
Este ceva temporar tată, până când ne vom pune și noi pe picioare,” a glăsuit Audhild, vizibil stânjenită.
Soția lui Geir, Maren, a tăcut. În sufletul său, știa că Geir are dreptate. Auzise suficiente zvonuri despre acest Per Petersen, ca să știe că acesta era un derbedeu. Avusese destule certuri cu Audhild pe această temă, așa că a preferat să se abțină de la a comenta ceva.
Bine, bine. Mai vedem noi,” mormăi Geir, plecând de lângă cele două femei.
După acest mic incident, oarecum neplăcut, lucrurile au mers mai departe, Audhild căsătorindu-se cu Per. Iar, după un an și jumătate de la acest eveniment, sosea pe lume fiul acestora.

Toți părinții își consideră copiii frumoși și chiar rudele apropiate au această tendință, deși – uneori – adevărul este cu totul altul. Nu a fost însă și cazul rudelor lui Audhild. Deși, nu și-au exprimat această opinie niciodată de față cu aceasta, cele două surori, Christina și Anna, Ragnar și până și mama acesteia, Maren, au fost impresionați neplăcut de aspectul fizic al noului membru al familiei, Ivar Petersen, fiul lui Audhild.

În primele luni de viață ale lui Ivar, cei patru aveau deseori discuții pe această temă.
Nu seamănă deloc cu familia noastră. Seamănă cu rudele lui,” au fost cuvintele Annei, atunci când l-a văzut pentru prima oară pe micuț.
Poate că se va mai schimba, atunci când va crește. Câteodată așa sunt copiii, când sunt mici,” a rostit, ușor nesigură, Maren.
Arată ca o broscuță,” a adăugat Ragnar. Moment în care, toți cei prezenți au izbucnit în râs.

Broscuța nu se va schimba însă, odată cu vârsta. Dimpotrivă, Ivar va deveni parcă mai urâțel, iar trăsăturile batraciene i se vor accentua. În mod evident, semăna cu cineva din familia lui Per Petersen, poate chiar cu acesta. Dacă îl priveai cu ceva mai multă atenție, puteai să-i zărești gura de amfibian, mascată însă de către o mustață generoasă. Ceea ce nu știa nimeni pe atunci, era că Ivar va ajunge să semene cu tatăl său și la comportament.

În timp, se va dezvălui că Per Petersen era exact așa cum îl caracterizase bătrânul Geir. Un om rău, dominat de vicii, dintre care alcoolul și jocurile de noroc erau pe primul plan. Ceea ce nu va înțelege nimeni, va fi motivul pentru care Audhild va aștepta 15 ani ca să se despartă de acesta. La fel și motivele pentru care Ivar îi va călca tatălui său pe urme. Asta, cu toate că va ajunge să-l disprețuiască, pentru răul făcut mamei sale. Probabil, unul dintre motive a fost și protecția excesivă acordată de Audhild, care l-a lăsat să facă aproape tot ce își dorea; poate într-o tentativă de a suplini lipsa unui tată adecvat, printr-o libertate totală. Iubirea față de alcool, alergia la muncă, minciunile persistente și prefăcătoria, vor fi metehnele împrumutate de Ivar de la tatăl său. Uneori, un caracter schimonosit este însoțit de un aspect fizic corespunzător.

Orice asemănare cu personaje reale este întâmplătoare și neintenționată; sau nu.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Tentative literare. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s