Capitolul XV

*** Efemeride sau iubirile de o lună de zile

Motto: „Dacă bărbații, ca indivizi, cedează chemării instinctelor primordiale, evitând durerea și căutând satisfacția personală, rezultatul pentru toți va fi o stare de insecuritate, teamă și promiscuitate.”

Primul an de videregående skole la Kristelig Gymnasium se va desfășura pe fondul relației cu Alma. La scurt timp, după încheierea acestui an, va lua sfârșit și relația cu aceasta. Va fi începutul unei perioade zbuciumate din viața lui Ragnar, mai ales în vacanțele petrecute la Hovjordet. Dacă la Oslo, totul se desfășura oarecum liniar, de la cele cinci zile pe săptămână de școală, până la sfârșiturile de săptămână care, de obicei, însemnau partide de fotbal cu prietenii, atunci când pleca în vacanță, Ragnar devenea parcă altă persoană. Începând cu acea vară, după despărțirea de Alma, toate vacanțele se vor desfășura după un șablon: cel puțin trei zile pe săptămână la discotecile din zonă, condimentate cu suficient alcool, și legături sentimentale cu fete aproape necunoscute, care se nu durau niciodată mai mult de aproximativ o lună de zile.

Unii ar putea spune că, scăpat fiind de sub ochii severi ai tatălui său, Johan, Ragnar făcea tot ceea ce acesta ar fi considerat imoral. O altă variantă ar fi fost aceea că tânărul suferea după despărțirea de Alma și încerca s-o uite, implicându-se în niște relații amoroase nechibzuite. Majoritatea victimelor sale erau fetele cu pretenții intelectuale, care erau țintele cele mai vulnerabile. Nefiind în același grup cu Ragnar, din care – aparent – nici nu doreau să facă parte, acestea s-au dovedit a fi extrem de ușor de atras în lumea sa, chiar dacă numai pentru o scurtă perioadă. Întotdeauna alcoolul și muzica rock au avut darul de a lega cele mai neobișnuite prietenii. Unele relații vor fi memorabile, iar despre altele nu va reuși să păstreze în amintirile sale nici măcar numele fetelor.

Cum însă Hovjordetul nu avea suficiente fete, iar după câteva relații în acea vară de după Alma, acestea au ajuns să afle cam ce avea de gând Ragnar, adolescentul a trebuit să se orienteze în vacanța următoare către discotecile din localitățile vecine, Krokstadelva și Mjøndalen. În acea vară doar Nicole, Mikaela și Dorothea au fost fetele din Hovjordet care au căzut în plasa sa. O va găsi însă la iarnă pe Kirsten, o blondă suavă din Krokstadelva, care nu-l cunoștea. Vacanța de primăvară i-o va aduce în brațe pe roșcata Grete, tot din Krokstadelva. Vara următoare va însemna relațiile cu Lise și Astrid din Mjøndalen și Elsa din Krokstadelva. Iar în vacanța de vară, de după cel de-al treilea și ultim an de la Kristelig Gymnasium, o va cunoaște pe Karen din Mjøndalen. Cu Karen va fi și cea mai lungă relație, de o lună și zece zile. O rockeriță cu părul vopsit în negru, violentă, rea de gură și care bea mai mult decât el. Singura femeie care i-a administrat o palmă, atunci când l-a prins sărutându-se cu o fată al cărei nume l-a uitat.

Durata scurtă a acestor legături era compensată însă de caracterul viu al acestora. Toate au fost dominate de o încărcătură fizică intensă și toate au fost presărate și s-au încheiat cu certuri violente. Certuri provocate întotdeauna de privirile mult prea nestânjenite și fără echivoc ale lui Ragnar, către alte fete. Gesturi intenționate, făcute atunci când considera că este timpul să zboare către o altă floare, care i se părea poate mai colorată și mai parfumată. Gesturi complet inadecvate pentru un tânăr care studia teologia luterană. Dar, despre această interacțiune între școală și viața personală a lui Ragnar, va fi spusă o altă poveste.

Toate acestea vor ajunge însă la un sfârșit, iar la scurt timp după încheierea celui de-al treilea an la Kristelig Gymnasium, Ragnar se va cuminți subit. Poate că, la asta va contribui și faptul că va trebui, încă odată, să-și aleagă viitorul. Era și anul în care împlinise nouăsprezece ani, iar partea lipsită de responsabilități a vieții sale se părea că se încheiase. Va trebui să decidă dacă va continua pe drumul pe care și-l alesese în urmă cu trei ani sau va trebui să se reorienteze către alte orizonturi. Și, ca de atâtea ori în viața sa, nimeni nu va fi alături de el, va trebui să ia această hotărâre singur.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Viața lui Ragnar. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s