Crăciun

Întotdeauna mi-a plăcut Crăciunul. Poate că, la început, au fost zăpada și Moș Crăciun, dar cert este că a devenit sărbătoarea mea preferată. Cu tot ce înseamnă asta, colinde, brazi, globuri etc. I’m a sucker for Christmas. 🙂 Dar darurile oferite celor dragi sunt cele care îmi aduc cea mai multă bucurie, prin privirea acestora, atunci când deschid și află ce este înăuntru. Îmi place să ofer cadouri și unele destul de scumpe. Știu că unii nu se așteptau la asta.

Singura tradiție de Crăciun care îmi displace este cea a tăierii porcului. Nu sunt vegetarian, dar nici nu mă duc să-mi omor singur cina. Poate că sunt ipocrit, dar prefer ca mâncarea să fie deja moartă. Adică, ce este asta? Câțiva oameni se adună și înșfacă un biet animal și-l căsăpesc. Apoi, sărbătoresc în jurul stârvului său, mâncând bucăți din pielea acestuia, în timp ce îl tranșează. WTF? Suntem încă în epoca de piatră? Da, dar așa sunt siguri că este natural, fără hormoni și E-uri. Sigur, așa este și trichinoza…

Nici cu tradițiile nu stau prea bine, pentru că nu-mi plac sarmalele, nici cozonacul, ci doar vinul. Iar pe la biserică am fost o singură dată în ultimii cinci ani. Posibil mai mulți, nu îmi aduc aminte prea bine. Așadar, nu sunt un bun creștin. Dar, totuși, nici nu am afirmat asta vreodată.

Dar cum rămâne cu nașterea lui Isus? Păi, nu știu ce să spun despre asta. Nimeni nu știe cu adevărat când s-a născut. Aceasta este doar o dată aleasă de către teologi. Coroborând datele oferite de către Luca 1:5-2:8, unii comentatori ai Bibliei au ajuns la concluzia că s-a născut de fapt prin septembrie (cu aproximativ șase luni înaintea lui Ioan Botezătorul). Bisericile creștine, însă, insistă că important este nu când s-a născut, ci să sărbătorim nașterea sa. Mai contează că are loc la aproximativ nouă luni de la echinocțiul de primăvară, la câteva zile de solstițiul de iarnă și în apropierea datei Saturnaliilor? Simple coincidențe…

Așa cum am mai spus, nu sunt un bun creștin. Sunt precum Toma, nu cred până când nu văd sau măcar până când nu înțeleg. Dar, după cum se spune, speranța este cea care moare ultima. Uneori îi invidiez pe acei plebei, care sunt convinși că există un Dumnezeu și li se vor alătura în ceruri după moarte, dar îmi revin repede. Nu mă pot abține, sunt un om rău. Doar nu am fost numit „fiul Satanei” fără motiv.

* Urez pe această cale „Sărbători fericite!” lui Caius, Ioan Usca, Theodorei Marinescu și tuturor celor de la blogroll și vă las să ascultați un cântec din Ceruri.