Revelion

Nu înțeleg toată treaba asta cu revelionul. De ce țopăie, cântă și se bucură lumea de faptul că s-a mai apropiat cu un pas de starea de hoit? Toți vor să se distreze neapărat în acea noapte. „Ce faci de revelion?,” este o întrebare cretină, care-mi este pusă către sfârșitul anului. Aș avea eu un răspuns potrivit, dar prefer să mă abțin.

An nou fericit,” aceasta este urarea occidentală. Noi, românii, suntem ceva mai sinceri, recunoscând că, odată cu trecerea într-un nou an, suntem mai aproape de mormânt, și ne urăm „la mulți ani!” (Deși, a început să-și facă loc și la noi urarea de „an nou fericit,” care vine după implementarea lui „Merry Christmas.”) Și chestia cu numărătoarea inversă… Nu face altceva decât să adauge o doză și mai mare de cretinism „sărbătoririi.”

Ce naiba este cu voi oameni buni? Sunteți disperați să vă distrați? Îmi imaginez că aș putea avea parte de distracții mai reușite doar eu singur cu o sticlă, decât au unii în nopțile de revelion. Cele mai oribile sunt petrecerile în cadru organizat, gen vanghelion. De ce aș vrea să fiu alături de o grămadă de necunoscuți, care-mi să-mi ureze „la mulți ani!” suflându-mi în față un aer parfumat de băutură și mâncare? Sau, mai groaznic, să mă îmbrac la patru ace și să mă duc… în Piața Constituției. Iar acolo, să mă trezesc împroșcat cu șampanie de un petrecăreț puțin prea entuziasmat sau cu niscaiva petarde pe lângă mine, care să mă asurzească. WTF? Sunteți bolnavi?

Și care-i treaba cu această asociere a distracției cu mâncarea, băutura și muzica? Acesta este singurul mod în care vă puteți distra? Îmi amintesc că, pe la sfârșitul lunii decembrie a anului 2008, am fost să văd pe viu „Pasărea în spațiu.” Acel moment, în care am stat atât de aproape cu acea creație nemaipomenită, a fost, poate, cea mai reușită distracție a acelui an. Dar acesta sunt doar eu, un om puțin mai ciudat. Câți credeți că mai erau acolo, în afară de mine și însoțitoarea mea? Cel mult zece persoane. Sigur, nu se dădeau nici mici gratis, nu cânta nici Voltaj, ba mai trebuia să plătești și intrarea.

Unii mă vor întreba: „Dar tu, cum te distrezi de revelion?” Aș continua, dar mă tem că limbajul folosit va degenera.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Personale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Revelion

  1. Pingback: Colecţionara de coşmaruri – 38 | Caius

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s