Capitolul XVI

*** Șoapte și ecouri

Motto: „O femeie cu multe talente. Și, de asemenea, inteligentă. Probabil, va trebui să o ucidă în curând.”

Un alt capitol se încheia din viața lui Ragnar. Trei ani, petrecuți la Kristelig Gymnasium, presărați cu evenimente în viața personală, care nu erau deloc demne de un viitor preot. Iar acum, trebuia să hotărască dacă alegerea pe care o făcuse, în urmă cu trei ani, era cea corectă. Și va decide că nu putea să urmeze cariera de preot, deoarece nu putea să le predice unor oameni despre un Dumnezeu în care nu credea cu toată ființa sa. Chiar dacă, prin aceasta îi oferea un nou prilej tatălui său de a spune „Ce v-am spus eu?” Așa că, a luat decizia de a alege ceva practic, de viitor, cum se spune. Mai precis, facultatea de inginerie din cadrul Colegiului Universitar din Oslo (Høgskolen i Oslo), cu specializarea în inginerie civilă. O alegere bună, mai ales prin prisma faptului că matematica și fizica fuseseră mereu printre materiile sale preferate.

Primele luni vor constitui, ca de obicei, momentele de adaptare la noul colectiv. În cadrul acestei acțiuni, se va situa și înfiriparea unei povești de dragoste cu o colegă de facultate, pe numele ei Nicole Mjelde. Aceasta era una dintre cele numai șapte fete din grupa sa, adică una la ceva mai mult de trei băieți. După cum se știe, fetele nu prea se dau în vânt după științele exacte, așa că nu erau prea multe care-și doreau să devină inginer.
Cu cei 178 de centimetri ai săi, Nicole era cea mai înaltă fată din grupă, dar totodată și cea mai drăguță. O visătoare cu ochii albaștri și părul de culoarea grâului copt, care i se răsfira pe umeri, născută fiind cu șase luni mai devreme decât Ragnar. Rămasă fără părinți de la o vârstă fragedă, aceștia murind într-un accident de automobil, Nicole locuia împreună cu bunica și sora ei mai mare, într-o vilă din cartierul Uranienborg, în districtul Frogner. Era sfârșitul perioadei agitate din viața tânărului, care a urmat despărțirii de Alma, iar Nicole îi aducea stabilitatea de care avea nevoie.

Prima lor întâlnire va avea loc într-o zi friguroasă de decembrie. Sfidând parcă răceala acelei zile, legătura dintre cei doi va deveni una extrem de aprinsă. Trecutul părea lăsat în urmă, iar viitorul parcă începuse dintr-odată să-i surâdă lui Ragnar. Rezultatele școlare vor fi și ele mulțumitoare. De fapt, chiar mai mult decât atât: primul an îi va aduce nu numai cele mai bune rezultate din grupă, ci și din întreaga școală. Dacă la Kristelig Gymnasium era doar unul dintre cei buni, aici va deveni un fel de extraterestru, așa cum va fi caracterizat de către profesoara sa de fizică. Diferența între el și ceilalți colegi din grupă era uriașă. Cu atât mai enervantă era atitudinea sa agresivă, faptul că părea neatent la ore, mereu cufundat în gândurile sale, și părul rebel, care începuse din nou să-i crească, după ce și-l tunsese înainte să intre la Kristelig Gymnasium. Dar acea atitudine nu îi va aduce inamici, cel puțin, nu unii declarați.

Înainte ca primăvara să se instaleze bine, Ragnar va primi o invitație puțin surprinzătoare. Nicole dorea să îl prezinte bunicii și surorii sale mai mari, în calitate de noul ei prieten. Iar acest lucru va avea loc în luna martie, într-o zi în care abia începuseră să se ivească primele fire de iarbă. Vizita va decurge neașteptat de bine, atât bunica cât și sora acesteia părând a fi încântate de Ragnar. Totuși, acesta zărise o privire oarecum ciudată din partea Christinei, sora mai mare a iubitei sale. Recent divorțată, aceasta locuia în casa bunicii sale temporar, după cum chiar ea se exprima, împreună cu fiica ei de un an și jumătate. La momentul vizitei lui Ragnar, Christine încă nu împlinise 27 de ani, fiind născută cu o zi și șapte ani mai devreme decât acesta. Înainte să se încheie acel an, va afla și motivul acelei priviri bizare care îi atrăsese atenția.

Însă până atunci vor trece alte câteva luni, pe care le va petrece cu Nicole. O femeie inteligentă, deși, ușor labilă psihic. Lipsită de sprijinul unor părinți, aceasta depindea prea mult în luarea deciziilor de bunica și de sora sa. Până și alegerea acestei facultăți nu fusese a ei, ci venise la îndemnul bunicii și cu încuviințarea Christinei. Neputând să nu observe aceste lucruri, Ragnar se întreba dacă nu cumva și vizita din luna martie, oarecum pripită, nu fusese plănuită numai pentru a primi acceptul celor două.

La două luni după ce îi cunoscuse familia iubitei sale, tânărul împlinea douăzeci de ani. Vârsta perfectă pentru ceea ce urma să i se întâmple.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Viața lui Ragnar. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s