Mort

Sunt mort, de mult. Încă de când mi-am pierdut cunoștința, lângă ușa vechiului nostru apartament, atunci când aveam doar unsprezece ani. Răceala pardoselii mi-a rămas și acum în amintire. Închid ochii și pot să revăd acel moment, când m-am trezit, cu obrazul lipit de podeaua rece. Aș fi putut zace acolo, până când tot sângele s-ar fi scurs din mine, în mine…

Sunt mort, încă de când orbecăiam pe străzi, cautând un răspuns, o salvare, când nu voiam să accept viitorul care părea că mi se arată în cale; încă de când am împins ușa bisericii și ea nu s-a deschis. De când îl rugam pe un Dumnezeu invizibil să nu-mi ia viața, nici pe a ei.

Sunt mort, de când i-am ținut în brațe trupul inert. De când i-am atins obrajii înghețați și i-am privit ochii care nu se mai deschideau. De când am aruncat un pumn de pământ pe capacul sicriului, coborât pe vecie în acel mormânt rece.

Sunt mort, de foarte mult timp. De când acel bătrân câine negru a închis ochii, pentru ultima oară. Departe de mine. Zace acum, în pământul deasupra căruia se înălța odată un cireș falnic; aproape de căsuța lui, care acum este o ruină.

Sunt mort, încă de când m-a privit cu ochii ei verzi, în acea zi mohorâtă de primăvară. Atunci când am văzut în ochii ei o întreagă poveste. Ultima oară când s-a aflat atât de aproape și totuși atât de departe de mine.

Sunt mort, încă de când mă plimbam în acele nopți răcoroase de toamnă, singur, prin acea grădină verde, vorbind în gând cu un Dumnezeu, care nu mi-a răspuns niciodată. Când am fost atât de aproape de nebunie.

Zilele trec, iar cu fiecare zi am murit, puțin câte puțin. Sunt mort, încă de când am încetat să mai sper… Încă de când am stat pe marginea abisului și am privit în el, iar acolo, jos, în obscuritate, m-am zărit pe mine.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Digresiuni. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Mort

  1. Pingback: Soluţia « Ioan Usca

  2. Pingback: Un post preluat de la Basarica – Unu din Romania « Hai ca se poate!

  3. Pingback: Tenebre – 5 | Caius

  4. Pingback: Surprize « Ioan Usca

  5. Theodora zice:

    Mi s-a intamplat de doua ori asta.
    Stiu ca durerea este mare si ca orice as spune nu pot sa o alin.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s