Mefistotelic

Am opt postări salvate în ciorne, iar vreo cinci dintre ele sunt una mai perfidă decât cealaltă. Parcă aș fi împrumutat din stilul autoarei unui blog, pe care l-am vizitat recent. Recunosc, unele sunt în ciorne cam de multicel. Nu le-am publicat, deoarece mi se par puțin cam dure. Dacă treaba cu diaspora, șobolanii și cotețele vi s-a părut oarecum nepotrivită, așteptați să le vedeți pe următoarele. Vreo două sunt despre femei și, în pofida tuturor zvonurilor, nu au nicio legătură cu CENZURAT. Nu o cunosc, deși, s-ar putea s-o fi văzut odată prin L’Esperance (nu sunt, însă, foarte sigur). Le scrisesem înainte de episodul neplăcut cu dumneaei.

Ezit să public aceste răutăți, pentru că mă tem că-mi vor îndepărta singurele cititoare pe care le am (vreo două-trei, nu multe, de altfel). Și cu „Viața lui Ragnar” sunt într-un mic impas, deoarece am ajuns la un capitol care cuprinde o poveste… sensibilă. Iar o scenă este destul de provocatoare și încerc să modific dialogul care a avut loc atunci, pentru a fi, cât de cât, decent. Însă nu încerc să mă scuz în vreun fel pentru absența unor postări, pentru că nici nu am de ce. Ar fi aiurea să te scuzi că n-ai mai postat, pentru că blogul nu este un serviciu, unde trebuie să prestezi zilnic. Aceasta este doar o informare… amiabilă. Motivul pentru care scriu aceste lucruri se află, probabil, în cele două pahare de plum likér Rudolf Jelinek, de mai devreme. (Bine, și două de Batida de Côco.) Cum, nu știți ce-i ăla plum likér? A, și dacă vi și se pare cam devreme pentru băutură, aflați că la ora asta (8:20) mă culc. Așa că, nu este devreme, ci foarte târziu chiar.

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Personale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

46 de răspunsuri la Mefistotelic

  1. Pingback: Pedeapsa « Ioan Usca

  2. Pingback: Tenebre – 8 | Caius

  3. quidam zice:

    What’s the worse that can happen?! La „om rau” si „ticalos ingamfat” se adauga „mitocan” si „misogin”! 🙂 Si nu neaparat ora intriga, ci conditiile in care un barbat bea lichior ( si as putea pune semnul intrebarii si aici!), la 7-8 dimineata, dupa o noapte de munca.

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      O noapte de „muncă?” Ce te face să spui asta sau, mai precis, la ce te referi? 🙂 Ce ai fi vrut să spun, că au fost două pahare de Martell? Era mai macho chestia asta? Nu mă prea omor cu spirtoasele, am gusturi destul de… feminine. Beau foarte rar tărie, în rest doar vin, cidru, lichior și cocktail-uri. Îmi plac chestiile dulci, ce pot să fac? Eram și un mare consumator de dulciuri, până acum un an, când am decis să mă las.
      PS: Care-i treaba cu „mitocan?” Dacă adaugi un smiley după asta, nu mai sună ca o insultă? 😡

      Apreciază

      • quidam zice:

        M-am prins! Esti stripper! 😯 … Din posturile tale reiese ca iti desfasori activitatea cand oamenii obisnuiti dormi, si ca te culci cand ei pleaca la serviciu. Si cum tot tu ai recunoscut ca ai un serviciu si nu esti rentier, am presupus ca e unul nocturn. O simpla deductie nevinovata!
        In alta ordine de idei, poti sa stai linistit, nu caracterul macho iti lipseste. Remarca mea exprima doar surpriza fata de usurinta cu care admiti consumul unor bauturi destinate in general femeilor. Majoritatea barbatilor nu ar fi prinsi nici morti cu lichior sau cocktail-uri in public, asa ca imi pot justifica mirarea!
        Cat despre „mitocan”… Cand spui ca ai scris articole perfide si rautacioase despre femei, nu poti sa te astepti la un premiu de popularitate! Oricum, sunt sigura ca exista prin ele vre-o declaratie de autoblamare, asa ca poti sa schimbi alegerea mea, cu orice ai scris tu. Si oricum, nu era decat un „worst case scenario”. Smiley-ul e din vina lui Wilde: „If you want to tell people the truth, make them laugh, otherwise they’ll kill you.”… But I also take smiles, grins, smirks… sometimes even pouting is a good sign! 😉
        PS: Ce-mi place cel mai tare e ca te-ai simtit ofensat de „mitocan”, dar accepti cu demnitate „misogin”! Si banuiesc ca pasiunea pentru dulciuri nu avea nici o legatura cu imunitatea fata de poftele culinare, nu?!

        Apreciază

  4. Pingback: Simona « Ioan Usca

  5. Ragnar zice:

    @Quidam
    Funny! Ești pe aproape, dar nu chiar. Treaba cu dulciurile nu avea legătură cu poftele, era doar ceva inclus în meniu și atât. Cât despre faptul că reiese din posturile mele că lucrez noaptea, nu pot spune asta. Doar din câteva, s-ar putea deduce asta. Cine a spus însă că am lucrat în acele nopți? Nu am menționat pe nicăieri că abia am venit de la muncă și mai scriu un post mititel. Există însă doar câteva variante:
    1. Lucrez (și) noaptea;
    2. Eram în concediu în acele zile și veneam de altundeva;
    3. Am mințit în acele postări (din varii motive), programându-le să apară la acea oră;
    4. Sunt un individ cu grave probleme mentale, iar tot ce scriu pe acest blog constituie minciuni sau halucinații;
    5. Sunt un miliardar retras din afaceri și nu vreau să mă laud cu asta ca să nu mă urască lumea.
    Una dintre aceste variante este cea adevărată. Alege tu care.
    Nu pot însă să nu observ faptul că îți scrii comentariile la ore foarte târzii. Am emis câteva ipoteze cu privire la asta, dintre care (mai mult ca sigur) una este adevărată. Iată-le:
    1. Nu ai o ocupatie, caz in care:
    a. Ești minoră;
    b. Ești studentă;
    c. Ești o miliardară retrasă din afaceri;
    d. Ești căsătorită și ești casnică;
    e. Ești un spirit boem, care-și duce traiul sponsorizată fiind de părinți; un binefăcător generos sau o rentă viageră/moștenire;
    2. Ai o ocupație, caz în care;
    a. Ai insomnii;
    b. Ești free-lancer;
    c. Ești șomeră sau între servicii;
    d. Lucrezi (și) noaptea.
    Ultima variantă nu prea o cred, deoarece adresa de IP îmi spune că erai, probabil, acasă și ieri și astăzi. Sunt pe aproape sau mă înșel complet?
    PS: Nu sunt misogin. Dimpotrivă, iubesc femeile. Ce voiai, să mă leg de toate epitetele? Am ales și eu unul, cel mai neplăcut.

    Apreciază

  6. quidam zice:

    In primul rand, optiunile mentionate de tine nu se exclud reciproc in totalitate. Din moment ce presupunerea mea s-a bazat in mare parte si pe orele la care raspunzi de obicei la comentarii, as merge in general pe varianta 1. Desi nici posibilitatea existentei unor grave probleme mentale nu e de lapadat… 5 e improbabil (nu uita ca eu ti-am citit toate cele 6 bloguri). La randu-mi, nu pot sa nu observ intensitatea reactiei pe care ti-au declansat-o cateva vorbe in vant.
    In privinta mea, o ipoteza corecta ar fi fost probabil 2-e: am o ocupatie care imi complimenteaza ego-ul, relativ stabila dar cu un program de lucru complet instabil.
    PS: Simpatice povestioarele, dar poate iti gasesti putin timp sa publici si articolele „parsive”. Macar sa vad si eu cum iubesti tu atat de mult femeile! 🙂

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Tind să cred că, totuși, varianta corectă era 2a. Așadar, nu crezi că as fi un miliardar? Cât despre citirea tuturor celor șase bloguri, pe trei dintre ele nici nu prea aveai ce (5 articole pe unul, celalalt – defunct – cu sport, iar cel cu Fantasy România, să fim sinceri… nimic de acolo nu ți-a oferit vreun indiciu în acest sens).
      Intensitatea reacției? Era, mai degrabă, la chestiunea cu stripper-ul. Nu vreau să fiu considerat carne. Nu am respect pentru această „profesie.” Iar teoriile despre ocupația ta, le-am emis mai demult, încă de când am observat că postezi comentarii la ore târzii – pe la începutul lui decembrie.
      De unde știi că nu sunt acestea, respectivele postări? Poate că definiția perfidului nu este aceeași pentru toată lumea. Ok, nu sunt astea. Se găsesc acum într-un proces de cleaning, așa că mai durează. Timp există, dorința de a le publica lipsește.
      PS: Uitasem, cu privire la „If you want to tell people the truth, make them laugh, otherwise they’ll kill you” – I’m not laughing, yet.

      Apreciază

      • quidam zice:

        But who says I’m telling you exactly the truth… So, we’re good! Ti-am spus ca ma multumesc si cu mai putin (ma sperie un pic gandul la ce te-ar face cu adevarat sa razi); mai ales ca stiu ca te-am facut deja sa zambesti o data, si oricum nu intentionez sa devin bufonul curtii.
        2a e o consecinta a 2e, iar daca prin absurd m-am inselat si esti intr-adevar un miliardar excentric, da-mi doar un semn si scot tricoul cu „If you’re rich, I’m single!” de la naftalina! Si da, ai dreptate: in acest sens, nu mi-au oferit toate blogurile indicii.
        Cat despre teoriile tale… ce rost are sa emiti ipoteze despre lucruri irelevante? Pe aici conteaza ocupatia, varsta, statutul social, sexul, afinitatile politice? Si chiar crezi ca articolele scrise cu formulari pretioase si politically corect, valoreaza mai mult decat niste ganduri brute, notate sub impulsul momentului?

        Apreciază

  7. Ragnar zice:

    Așadar, ești superficială. („If you’re rich, I’m single!”) Și fără vreun smiley, ca să însemne că glumești. 😉 M-am ferit întotdeauna să le spun femeilor (de fapt, tuturor oamenilor) cu ce mă ocup, pentru a nu naște sentimente nepotrivite. Uneia i-am spus adevărul, doar după ce s-a mutat la mine. A fost șocată, dar a rămas. Și a mai și spus pe la muncă, iar acum toate colegele o urăsc. Abia atunci a înțeles de ce nu i-am spus.
    Articolele mele sunt departe de ceea ce reprezintă corectitudinea politică. Respectivele postări nu sunt publicate încă pentru că trebuie cizelate puțin, să sune așa cum îmi doresc. Nu vreau să transmit un alt mesaj decât cel intenționat.
    De unde știi că le-am notat, sub impulsul momentului, mă spionezi? Ceea ce este enervant este că multe idei îmi vin după ce mă pun să dorm, iar dacă nu mă ridic să le notez, când mă trezesc, acestea nu mai sunt atât de cursive.

    Apreciază

    • quidam zice:

      Unele lucruri e bine sa fie spuse doar in anumite conditii. S-ar putea spune ca tu ai avut noroc; se putea si mai rau.
      Sincer vorbind, nu cred ca doar ocupatia te feresti sa o impartasesti cu altii. As trece pe lista si ganduri, sentimente, idei… Nu prea ai incredere in oameni.
      Voiam sa te intreb ceva demult: de ce conteaza opinia pe care si-o formeaza despre tine cititorii blogului? Aici ai putea sa spui orice si oricum vrei, fara nici un fel de repercusiuni, si tu alegi sa mai construiesti un personaj. Si sa nu-mi spui ca nu e adevarat, pentru ca asta mi-ar insulta inteligenta. And that’s not cool! 😉
      Si eu am o problema cu ideile care nu ma lasa sa dorm, dar dupa ce am notat cateva randuri pe un perete in loc de post-it, mi-am cumparat un reportofon si lucrurile s-au simplificat mult.

      Apreciază

      • Ragnar zice:

        Se pare că nu mi-ai citit chiar toate blogurile sau nu toate articolele, cel puțin. Iată ce scriam prin 2009 : „Urăsc oamenii… Oamenii sunt niște creaturi rele din născare, egoiste, invidioase și proaste. Dacă nu aș fi forțat de împrejurări să trăiesc în societate aș vinde tot și m-aș muta în pădure.” Așa că, mai putem vorbi despre încredere?
        Cât despre „Aici ai putea sa spui orice și oricum vrei, fără nici un fel de repercusiuni, și tu alegi sa mai construiești un personaj.” – „Mai?” Nu înțeleg. Adică, încă unul? Care este celălalt personaj construit? Pentru că, unele din cele spuse aici (în comentarii), se vor reflecta în anumite articole viitoare. Nu sunt două personaje aici, unul din postări și unul care răspunde la comentarii.
        Da, adevărat, aș putea spune orice, dar este mai bine ca unele lucruri să rămână nespuse. Ca ocupația mea adevărată. Nu m-am hotărât încă ce carieră să-i aleg lui Ragnar, după capitolul 20.
        PS: Un răspuns ai putea să-l găsești la pagina „Autor,” actualizată.
        PS2: Da, uitasem: Pentru că vreau să mă adore. 🙂

        Apreciază

  8. quidam zice:

    Se pare ca nu mi-am ales bine cuvintele. Daca nu le acorzi nici un pic de credit, daca nu ai incredere in capacitatile a macar o parte din ei, oamenii nu iti vor parea niciodata ceva mai mult decat niste creaturi rele, egoiste, invidioase si proaste. Sunt asta! Dar sunt si ceva mai mult.
    Si nu-mi vine sa cred ca ti-ai imaginat ca identific doua personaje, pe blog… Uite, d’asta scriu eu la 2-3 dimineata, se pare ca sunt mai coerenta cand sunt obosita. Ai spus mai demult ca ai patru personalitati pe care le utilizezi in situatii diferite: una cu familia, una la serviciu, una cu femeile si una reala. Primele trei pot fi considerate cu usurinta masti, personaje create sa satisfaca anumite nevoi. Eu ma miram de faptul ca nu-ti ajung astea trei, si ca desi esti un anonim intr-un spatiu virtual, preferi in continuare sa construiesti o imagine, decat sa folosesti ceva real. Ok, in fiecare post e ceva adevarat, iar in unele procentul e chiar de 100%, dar din multe se simte ca incerci sa vorbesti pentru altii, sa le spui, sa le explici lucruri, si sa ii faci sa inteleaga. Un blog e un spatiu destul de sigur ca sa iti permita sa fii tu insuti, fara artificii, si fara repercusiuni. Si sunt sigura ca ocupatia ta e fascinanta, dar nu la lucruri de genul asta ma refer! Cel mai probabil, eu aberez si tu nu vrei decat sa iti creasca traficul. Nu mai conteaza! 🙂 Se pare ca nu sunt atat de coerenta pe cat credeam!
    Cat despre Ragnar… conteaza mai putin ce face sau spune, important e „de ce”-ul din umbra.
    PS: Am inteles. Gata cu intrebarile.

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Gata? Și eu care credeam că am găsit în sfârșit pe cineva care să comenteze pe acest blog. 😦 Chiar cu întrebări la care nu vreau întotdeauna să răspund și le evit oarecum sensul. Vorbesc pentru alții, pentru că asta reprezintă un blog: un spațiu destinat altora. Dacă voiam un jurnal secret, alegeam unul cu coperți.

      Apreciază

      • quidam zice:

        Aaaa… Ce sweet! 😀 Eu am spus ca termin cu intrebarile (cel putin cu cele de genul asta), nu ca nu o sa mai comentez deloc. Si sincer, nici pe afirmatia asta nu m-as baza prea tare.
        Daca chiar iti doresti mai multi comentatori, fie incepi o campanie puternica de promovare a blogului, fie indulcesti tonul postarilor. Barbatii nu prea comenteaza pe marginea unor subiecte personale, iar femeile pot fi intimidate de duritatea ideilor si de exprimarile caustice.
        PS: O lista cu intrebari la care vrei sa raspunzi, se poate?
        PPS: Poti sa-mi spui cam cati oameni crezi ca or sa-si bata capul, sa afle care prezumtie despre blog e adevarata?! ( Si vezi ca ai uitat un „ce” la „[…]restul fiind ceea CE se numesc plăsmuiri[…]”. – nimeni nu poate adora un barbat cu o exprimare imperfecta!).

        Apreciază

  9. Ragnar zice:

    Așadar, să încerc să devin mai…dulce? Dificil, deoarece ar însemna să mă prefac. Atunci, cred că următoarea postare nu va place deloc. Dar o voi publica, oricum.
    Nu mă pot gândi la o listă cu întrebări la care să răspund. Întreabă și ți se va răspunde. Poate evaziv, dar răspunsul va exista.
    Câți își vor bate capul? Probabil niciunul. Mulțumesc de atenționare. Fusese doar o scăpare, nu o eroare de exprimare, pentru că aici nu vorbesc, scriu. Iar, uneori, mai sar câte un cuvânt, din viteza tastării.
    Și, referitor la ce ai spus anterior, să știi că am încredere în unii oameni. Cei apropiați.

    PS: Referitor la promovarea blogului, cineva mi-a sugerat mai demult să-mi fac un blogroll până la pământ, iar unii dintre aceștia mă vor adăuga și ei, crescându-mi astfel traficul. Încă mă mai gândesc la ideea asta. 🙂
    Și o întrebare, dacă îmi este permis, cum ai descoperit blogul acesta?

    Apreciază

    • quidam zice:

      Era o noapte tarzie de toamna, cand, printre articolele din sectiune „Ultimele postari”, mi-a atras atentia cel al lui Nevermore. Dupa ce am citi cate ceva pe site-ul lui, am luat la rand link-urile din blogroll (pentru ca era scurt). Printre ele era si al tau.
      Ai putea sa iti faci un blogroll pana la pamant, dar ar fi mai eficient ca persoanele adaugate sa aiba ele unul scurt. Daca si al lor numara zeci de bloguri, sansele ca cineva sa il nimereasca pe al tau sau sa le ia pe toate la rand, sunt destul de reduse. Si ar fi bine ca cei pe care ii vei include chiar sa isi exprime opiniiile. Un blogroll lung si doar 2-3 comentarii, ar fi cam penibil.
      O alta strategie ar fi sa comentezi tu pe blogurile altora. Si daca reusesti sa te faci placut sau macar sa nu te faca lumea „cocalar”, succesul iti e garantat.
      PS: Sa inteleg ca te cheama Daniel? 🙂

      Apreciază

      • Ragnar zice:

        Norocul meu atunci că Nevermore are un blogroll scurt.
        Strategia despre care vorbești am demarat-o deja. Am început să comentez pe blogurile unor fete (adică, presupun că sunt fete, că nu ești sigur de nimic pe internet), fără să fiu caustic sau ironic, ci doar puțin obsedat. Nu caut însă succesul, am mai precizat asta. Poate, niște comentatori (-oare) în plus.
        Care-i treaba cu „cocalar,” ai vizitat blogul aflat la links? 🙂
        Așadar, google translate e bun la ceva. Înțelegi corect. Dar ce căutai acolo, te interesează religia?

        Apreciază

  10. quidam zice:

    Acum am observat sectiunea de Links. De blogul acela am dat intamplator si m-a surprins schimbul de replici. Religia e unul dintre putinele subiecte de care te poti interesa toata viata fara sa-i dai vreodata de capat si poate da nastere unor conversatii interesante. Spre rusinea mea, trebuie sa recunosc ca stiu mai multe despre religiile orientale (imi par mai demne), asa ca niste articole documentate si concise imi pot completa cunostinele.
    Multa bafta in goana dupa comentarii si ca sa nu iti incurc socotelile, o sa imi exprim opinia despre ultimul articol aici: ai perfecta dreptate! Initiatoarele miscarii feministe, care au luptat pentru drepturile noastre legale, ar fi dezamagite de comportamentul femeii moderne. Dar libertatile obtinute de ele, impreuna cu progresul rapid al tehnologiei si raspandirea mass-mediei, au dus si la o liberalizare a sexului. Subiectul tabu atata amar de vreme a ajuns sa ocupe prima pagina a ziarelor si atat timp cat exista o cerere atat de mare din partea barbatilor pentru papusi Barbie „lobotomizate”, femeile asta le vor da. E complicat sa invinovatesti o fetita, crescuta intr-un mediu in care e ok sa intrebe „Cine a scris Mama lui Gorki?”atata timp cat picioarele ii sunt lungi, sanii mari si rochitele scurte, pentru ca nu viseaza sa lucreze cu particule subatomice. Cand societatea iti arata ca succesul se numeste Prada sau Vuitton si cat timp barbatii vor continua sa prefere femeile facile, nu ne putem astepta decat la o lunga generatie „pitzi”.
    Foarte corect, in politica mondiala aportul femeilor este in continuare scazut, iar in Romania e de-a dreptul jenant. Santajul sexual inca mai functioneaza, dar e o actiune penibila cu beneficii minore. Nu prea exista domenii in care sa ne putem compara cu voi… Barbatii au murit luptand in razboaie, pe cand femeile nu au fost decat victime colaterale; ei sunt cei mai mari artisti, inventatori, oameni de stiinta, constructori, filosofi, piloti si bucatari. Din cauza voastra a progresat umanitatea (si tot datorita voua a ajuns ce e acum), dar asta nu are nici o legatura cu puterea sau slabiciune unuia dintre sexe.
    Nu am fost, nu suntem si nu vom fi niciodata egalele barbatilor, pentru ca noi suntem construite altfel, avem alte prioritati. Voi, sunteti niste pradatori, unicul scop e cucerirea a orice, sunteti programati sa luptati, sa cereti, sa vreti, sa luati, sa aveti, sa pretindeti. Noi, suntem programate sa va iubim. Dincolo de ambitii nemasurate, de grandomanie, de predispozitia spre violenta si de multele alte defecte ale sexului tare. Nu conducem lumea, pentru ca nu asta e scopul nostru. Nu avem ambitia puterii. Un barbat probabil ar renunta la femeia iubita pentru un tel mai inalt, dar pentru o femeie, barbatul iubit e cea mai inalta nazuinta. Suntem ale voastre in fiecare clipa a vietii noastre: ca fiice, surori, iubite, sotii sau mame. Ne lasam posedate pentru ca voi aveti nevoie sa ne posedati. Animalul de prada din voi cere controlul absolut si noi vi-l dam cu zambetul pe buze. Toata viata va e o lupta pentru teritoriu si noi suntem teritoriul vostru! Puterea barbatilor asigura siguranta si protectia iar caldura femeilor, dragostea si poate putina pace sufleteasca. Nu suntem egali prin proportiile necesare pentru intretinerea civilizatiei, dar daca aporturile noastre ar fi considerate egale ca intensitate lumea ar arata altfel. Sunteti mult mai bine adaptati pentru supravietuire dar fara noi nu ati mai vrea sa supravietuiti! 😉
    PS: Nu-mi vine sa cred cat am scris si inca nu m-as fi oprit! Scuze pentru dimensiunile comentariului! Si desi poate nu pare, am vorbit la modul cel mai serios.

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Acel schimb de replici fusese provocat de un comentariu pe care Lorena nu l-a aprobat, deși, zic eu, avea mai multă substanță decât multe altele de pe acolo. Era dur, recunosc, dar adevărat. Acesta – adevărul – este întotdeauna insuportabil la ascultare. Fusese provocat de descrierea dumneaei de la gravatar.
      Nu m-a deranjat dimensiunea comentariului; cu cât mai mult, cu atât mai bine. Ai scris foarte frumos, în apărarea atât a femeilor, cât și a bărbaților. Mă face să suspectez că ești avocat. Mi-au plăcut, mai ales, două chestiuni: „Noi, suntem programate sa va iubim…” și „Un bărbat probabil ar renunța la femeia iubita pentru un tel mai înalt, dar pentru o femeie, bărbatul iubit e cea mai înaltă năzuință.” Acestea explică perfect relația aparent complicată dintre noi și voi.
      Religiile orientale? Atunci, faci parte din acea categorie despre care vorbeam într-un articolaș despre moarte, intitulat „În loc de epilog.” Adică, mă autocitez, „Această aplecare către concepțiile și ideile orientale este specifică persoanelor care neagă Dumnezeul iudeo-creștin, dar simt nevoia unei spiritualități, refuzând să accepte teoria evoluționist-ateistă și, implicit, faptul că moartea reprezintă, într-adevăr, sfârșitul.”

      PS: „Egalitate” este unul dintre acele articole menționate aici. De fapt erau două, dar a ieșit unul singur după comasare/cenzurare. Nu este așa cum te așteptai, nu?
      Și încă ceva: de ce te-a surprins schimbul de replici?

      Apreciază

      • quidam zice:

        In primul rand „articolas”-ul ala e de-a dreptul dolofan! Iar eu am spus ca (din varii motive), „stiu” mai multe despre religiile orientale, nu ca vreuna din ele imi reflecta credintele personale. Presupunand insa ca fac cu adevarat parte din acea categorie, in opinia ta, ce ar spune asta despre mine?
        Despre schimbul acela de replici cred ca am gresit cand am spus ca m-a surprins… mai degraba m-a intrigat. Eram curioasa sa stiu ce anume ai spus ca sa provoci o reactie atat de ostila. Acum, sunt curioasa sa stiu de ce i-ai spus un adevar dur, cand stii atat de bine, ca e insuportabil.
        „Egalitate” e un articol… de succes. Tu vrei mai multi comentatori si asta e stilul care o sa ti-i aduca. Nu stiu cum crezi tu ca ma asteptam eu sa fie, dar tinand cont de subiect si de faptul ca l-ai „curatat” in prealabil, nu m-a surprins prea tare. Mie imi plac gandurile in sange si friptura gatita bine, nu invers. Ceva la care nu ma asteptam este ultima postare. Insa nu continutul ma frapeaza, ci simpla-i existenta…
        Btw, vezi ca ai scris „sunt doar două dintre numeroasele titluri „, si ai vorbit despre trei filme. „Breaking the waves” mi se pare cel mai bun film al lui von Trier si nici „Malena” nu e rau, desi Tornatore a facut „Nuovo Cinema Paradiso” care e chiar genial. Iar Monica Belluci e mult mai buna in „Irreversible”. Dar eu folosesc alte criterii! 😉
        PS: Nu sunt avocat.
        PPS: „cu cât mai mult, cu atât mai bine”? 😡 Si eu care credeam ca ce conteaza e calitatea! De acum inainte o sa incerc sa-ti raspun cu un haiku!

        Apreciază

  11. Ragnar zice:

    M-ai prins, nu erau decât două filme la început. Nu am fost foarte atent, când l-am modificat.
    Dacă faci parte din acea categorie, înseamnă, de obicei, că ai citit prea multe cărți, în afară de cea care trebuia. Iar, chiar dacă ai citit-o și pe aceea, nu ai înțeles-o foarte bine.
    Realizezi că nu-ți voi spune ce am scris în acel comentariu, nu? Dacă stăpâna blogului l-a considerat lipsit de decență și de bun-simț, înseamnă că, probabil, așa era. Numai mie mi s-a părut foarte amuzant și subtil. Cât despre „de ce,” păi… am scris un comentariu cu vreo trei zile înainte de asta, dar nu l-am mai trimis, l-am șters. Și îmi rămăsese în minte. Apoi, în sfârșit, l-am trimis, iar asta se întâmplă deoarece autoarea blogului mă intrigă. Și, sincer, îmi doream s-o enervez.
    Ultima postare… Nu spuneai tu să spun adevărul? Păi, cam ăsta e.
    Știu treaba cu gusturile, care nu se discută, dar filmele menționate de tine îmi transmit anumite lucruri. Nu vreau să te contrazic, dar „Breaking the Waves” nu este cel mai bun al lui Von Trier. Eu aș spune „Europa.” Tornatore? Nu mă interesează cine regizează filmul. Nu obișnuiesc să emit prejudecăți despre filme, în funcție de regizor sau actori. De exemplu, mi-a plăcut „Night On Earth” și nu am știut cine l-a regizat, până astăzi. Și, probabil, peste un an îi voi uita numele.
    Nu fac parte dintre cei care au gusturi ciudate, doar pentru a avea sentimentul că aparțin unei elite reduse numeric. Am gusturi ciudate, pentru că așa sunt eu. Nu voi spune că autorul meu preferat este Cesare Pavese sau că îmi plac picturile lui Max Ernst sau că ascult Nine Inch Nails, doar pentru a mă încadra într-un clișeu; al rebelului față de societate, față de normele ei. Pentru mulți, așa începe, nu le plac cu adevărat aceste chestii, dar faptul că le preferă, îi determină să se considere deasupra plebei. Pentru mine, este suficient faptul că ascult death metal. Nu mai am nevoie și de alte chestiuni care să mă separe de restul lumii.
    Filmele despre care vorbești, nici n-am auzit de ele. Ce-ți spune asta?
    Ceea ce am spus n-are nicio legătură cu sintagma cu cantitatea vs calitatea. Și nu-mi place haiku.
    PS: Deduc că nu ai văzut filmul cu Maria Bonnevie, corect? Încearcă, s-ar putea să te surprindă. Nu l-am menționat primul, fără motiv.
    „Gânduri în sânge?” Nu vei vedea așa ceva în postările mele.

    Apreciază

    • quidam zice:

      Stiu ca nu o sa scrii niciodata ceva de genul ala…
      De „I am Dina” nici nu auzisem. L-am vazut acum. Nu stiu ce lucruri iti transmit filmele pe care le-am mentionat eu, dar realizez ca poate nu ar fi trebuit sa fac ar fi trebuit sa fac vre-o referire la ele. Oricum, nu cred ca ar fi pe gustul tau; mai ales Irreversible. Eu vad filmele grupate pe regizori sau actori, si asa m-am obisnuit sa vorbesc despre ele. In afara de faptul ca „gusturile nu se discuta”, in arta nimeni nu detine adevarul suprem. Mie „Breaking the waves” mi se pare un film mai bun pentru ca e realizat in maniera a ceea ce va deveni Dogma 95. E filmat mult mai liber, mai natural, decorul nu acapareaza imaginea iar jocul actorilor nu e atat de rigid cum e in „Europa”. Pe ei, ii cred.
      Si de ce „gusturi ciudate”?! Sunt preferintele tale, sunt o extensie a personalitatii tale! Nu putem (Slava Cerului!), sa fim toti la fel. Cand le-am spus unor… cunostine, ca „Maestrul si Margareta” e carte mea preferata, au inceput sa ma intrebe daca nu sunt satanista. – N-ai idee cat m-am distrat la faza asta! – Bineinteles ca nu citisera cartea (si oricum doar asta nu stiu cat de mult ar fi ajutat), dar auzisera despre ea si se considerau in masura sa emita judecati. Oamenii eticheteaza deja, mult si cu usurinta; nu e nevoie sa ti-o faci si singur. Preferintele marii majoritati a oamenilor, se constituie din elementele cu acces facil: filmele de la televizor, muzica de la radio si (eventual) cartile de la scoala sau oferite cu ziare. Daca iti asumi riscul de a scoate capul din tarana, e clar ca acea mare majoritate te va considera un snob, un… rebel fara cauza, indiferent de ceea ce simti tu. Dar doar ea. Cei care se prefac ca au anumite gusturi doar pentru a obtine recunoasterea in anumite cercuri sau alte facilitati, pe parcurs se cern de la sine, renunta la masca sau sunt distrusi de ea. Pe tine doar muzica te separa de restul lumii?
      Daca vrei sa observi, in pasajul despre comentarii nu am folosit deloc semnul intrebarii. Probabil, daca mi-ai fi spus, te-as fi desconsiderat.
      PS: Mama m-a avertizat ca nu e bine sa contrazic nebunii… dar unde anume ai vazut tu pistrui la actritele din cele trei filme?! Si Dina nici macar nu e roscata! Fie am eu o varianta proasta, fie ai vazut tu filmul in sepia!

      Apreciază

      • Ragnar zice:

        Aici: http://www.vivagoal.com/images/wallpapers/Monica-Bellucci-4.jpg
        Mărește-o și vei vedea. Mai sunt și altele, care îi dezvăluie pistruii din alte zone, dar nu le pot posta aici. Despre Maria va trebui să mă crezi pe cuvânt, nu am găsit imagini la dimensiuni mari pentru a distinge pistruii. Nu este o actriță atât de cunoscută. Dar este roșcată de la mama natură, crede-mă, le pot recunoaște. Că nu e în film, asta e altceva. Ori asta ori sunt nebun, așa cum ai spus. Despre Emily Watson nu am spus că are pistrui, doar păr roșu.
        Și, dacă nu inoportunez cu această întrebare, la care cinematograf rulează „I Am Dina?” 😉 Sau trebuie să anunț ORDA? 🙂
        Oricum, mă bucur că am fost suficient de confuz în comentariul anterior, încât să nu înțelegi exact ce am vrut să spun. Pentru că nu-mi plac Pavese, Ernst sau NIN.

        PS: Asta: „Pe tine doar muzica te separa de restul lumii?” se acordă cu asta: „Probabil, dacă mi-ai fi spus, te-as fi desconsiderat.” ? Pentru că propoziția dintre ele, îmi creează o ușoară confuzie.

        Apreciază

  12. quidam zice:

    Ok. My bad! Filmul l-am vazut on-line. Asta nu stiu in competenta cui intra.
    Vroiam sa spun ca te-as fi desconsiderat daca mi-ai fi spus ce i-ai scris Lorenei. Era legat de „Realizezi că nu-ți voi spune ce am scris în acel comentariu, nu?”. Nu avea nici o legatura cu intrebarea despre muzica, care e si ea irelevanta.

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Da, am înțeles acum.

      Apreciază

      • quidam zice:

        Stii ca m-ai enervat!? Ce anume ai vrut sa spui cu : „Oricum, mă bucur că am fost suficient de confuz în comentariul anterior, încât să nu înțelegi exact ce am vrut să spun.” ??? Am vrut sa fiu „the bigger person” si sa o las moarta, dar la ora asta nu ma mai tin nevii. OK, sunt o cretina! Explica-mi tu te rog, ce ai vrut sa spui! E drept, remarca cu „Pentru că nu-mi plac Pavese, Ernst sau NIN.”, m-a facut si pe mine sa presupun ca tu ai inteles altceva decat ce am vrut eu sa spun, dar cum tu raspunzi de obicei doar la ce si cat iti convine….
        Daca un raspuns la umila mea intrebare nu iti rapeste bucuria initiala, as fi foarte incantata sa il ascult!

        Apreciază

  13. Ragnar zice:

    Nu ai spus tu că sunt nebun? Nebunii au obiceiul să spună tâmpenii. Regret că te-am enervat. Maybe it was a misunderstanding. 🙂 Eram obosit la acea oră și nu mai știu care era ideea principală. Just let go. Pretty please. Știi ce se spune, no (wo)man can say no to a „pretty please.” Dacă asta nu funcționează, atunci poți să mă înjuri o dată, nu mă supăr.
    Fără legătură: „Maestrul și Margareta?” A mea este „Război și pace.” Tot de prin Rusia, dar ceva mai puțin subtilă.
    Peace? Îți trimit niște flori.
    PS: Când am spus că mă bucur, era de bine, pentru că nu intenționasem să spun ceva bun, așa că mai bine că ideea s-a pierdut printre rânduri.
    OK, tu ai vrut adevărul. Vrei să știi ce am vrut să spun acolo? Insinuam că ești puțin snoabă… adică, elitistă, dar cumva m-am răzgândit pe parcurs, și a ieșit ce a ieșit. Mă rog, elitistă, adică o persoană care are sentimentul că se situează deasupra maselor. Ceea ce nu este o minciună, nu-i așa? Dacă acest lucru te va face să încetezi comunicarea, atunci îmi asum asta.

    PS2: Aproape că ți-am văzut micile fulgere din ochi, după ultima frază, cea cu „as fi foarte incantata sa il ascult!”. :mrgreen:

    Apreciază

  14. quidam zice:

    Yeah… I go from really nice to psycho bitch in 0.2 seconds! 😀
    Uite… Presupunand ca ti-ai bazat o parte din teorie pe exemplele de filme pe care le-am dat, trebuie sa mentionez ca eu de meserie sunt regizor de film. De asta am spus ca folosesc alte criterii. Si stiu ca am tendinta de a da in exces exemple sau referinte, de a explica prea mult, dar lucrand cu actori si cu echipe diferite, asa m-am obisnuit. Pe tine te intreb foarte des „de ce?”, pentru ca stiu foarte bine ca motivatia din spatele unui gest spune mai multe despre o persoana decat gestul in sine. Plus ca anumite doze de elitism, egocentrism si grandomanie, intra in cerintele postului! Si poate putina nebunie! 🙂
    Nu m-as fi suparat daca mi-ai fi spus lucrurile astea. Sunt impacata cu mine. I’m not exactly perfect, but I’m awsome. Exista oameni care incearca de ani de zile sa ma convinga ca lumea nu a fost creata ca sa am eu un laborator de experimente, si eu tot nu ii cred (nu am vazut inca nici o dovada palpabila!)! Ce nu-mi place deloc, e sa mi se insulte inteligenta (de care sunt foarte atasata si pentru care am foarte multa consideratie). Fraza scrisa de tine mi-a dat impresian asta si se pare ca m-am inselat de doua ori intr-o singura zi; nu credeam ca etichetezi asa usor oamenii. Ma impac mai usor cu adevarul decat cu scenariile pe care le creeaza mintea mea.
    PS: Thanks for the flowers, but a picture of a fluffy animal calms me down instantly! 😉

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Etichetez ușor oamenii? Păi, nu prea m-am înșelat, nu-i așa? Chiar tu spuneai că o anumită doză de elitism intră în fișa postului. Însă, acum se explică anumite chestiuni. Precum cea cu criteriile diferite. Oricum bănuiam că te ocupi cu ceva „spiritual,” pentru că vouă, femeilor, nu vă plac științele exacte. În plus, folosești multe cuvinte „prețioase,” semn că citești multe cărți. Deși, ai spus că meseria ta este de regizor, nu că te ocupi cu asta. Tricky, aren’t you?
      Fluffy animal? De ținut minte. 🙂

      Apreciază

      • quidam zice:

        Spui lucrurile astea, de parca ar fi ceva rau! 🙂 Daca personalitatea mea iti creeaza un discomfort, eu ma retrag. Dar la o privire mai atenta, raspunsul meu explica mai multe.
        Si daca de data asta nu te-ai inselat, nu inseamna automat ca rationamentul a fost corect. Nu judeca un om daca nu poti sa te pui in locul lui, la momentul respectiv si tinand cont de intreaga sa experienta de viata. Iar daca poti sa faci asta, nu mai judeci ci intelegi. Si nu imi dau seama ce gasesti tu atat de „pretios” in exprimarea mea…
        Am apreciat ca mi-ai raspuns la intrebare (ai fost amabil, din textul initial se intelegea ceva mult mai urat), si ti-am oferit explicatiile pe care le-am considerat necesare. Cu „pretty please” nu am fi ajuns nicaieri.
        PS: De ce conteaza cu ce ma ocup?

        Apreciază

  15. Ragnar zice:

    Nu eu te-am întrebat, tu mi-ai spus care este meseria ta. Personal, nu mă interesează câtuși de puțin. Nu-mi creezi niciun disconfort, dimpotrivă; îmi face plăcere să mă conversez cu tine. Am nevoie sa interacționez cu o minte ascuțită, pentru că nu mai am pe nimeni în jurul meu astfel. Mama a îmbătrânit, prietenul meu cel mai bun s-a mutat din București, colegii mei de serviciu sunt niște cretini, iar soția… sincer, nu pentru mintea sa am luat-o.
    Recunosc, ai cam renunțat la cuvintele prețioase, gen inavuabil, poate din cauză că eu nu le folosesc sau poate că ai considerat că asta înseamnă că nu le înțeleg și am nevoie de DEX. Nu-ți insult inteligența, ba chiar te suspectez că mă întreci în unele chestii. Sigur la filme te pricepi mai bine decât mine. Poate și la cuvinte.
    Nici măcar acest pretty please?

    Apreciază

    • quidam zice:

      Stop it! I’m blushing! 😆 La genul acela de cuvinte am renuntat natural, pentru ca s-a domolit tonul conversatiei. DEX-ul sunt sigura ca iti e inutil, insa mie nu cred ca mi-ar strica sa caut in el diferenta dintre „ocupatie” si „meserie”. Si desi uneori incercarea de a corela anumite informatii despre tine imi provoaca migrene, si mie imi fac placere conversatiile noastre.
      Poza e dementiala! Nimeni nu poate rezista in fata unei asemenea mutrisoare. Mie oamenilor imi place sa le spun „nu” (e un fel de hobby).
      PS: Nu sunt de acord in totalitate cu asemanarea barbatilor cu cainii. Exista mai mult adevar, dragoste si loialitate in inima unui caine, decat in a oricarui barbat. Si diferenta dintre mintea masculilor si cea a femelelor nu este chiar atat de mare: ei cauta sa isi transmita mostenirea genetica prin cat mai multe surse, iar ele vor pentru pui genele unui mascul alfa, dar sa ii creasca cu un omega. La baza oricarei relatii sta tradarea.

      Apreciază

  16. quidam zice:

    Pe scurt, da. 🙂 Cainii au scuza ca nu sunt inzestrati cu ratiune, barbatii nu.

    Apreciază

  17. Akrasia zice:

    1. Nu cred ca titlul „Parazit” e prea potrivit… Tu nu insinuezi ca ai vrea sa cuceresti o roscata cu un tata patron de pub-uri in Dublin si sa traiesti de pe urma lor, ci ca iti doresti sa faci rost de bani suficienti cat sa poti lenevi tot restul vietii. Modalitatile in care i-ai putea obtine implica totusi un efort, iar o persoana bogata nu este perceputa ca fiind un parazit. Macar pentru contributia pe care banii lui o aduc economiei locale!
    2. Who wouldn’t want that!?
    Si 3… Imi plac foarte mult paragrafele de final de la ultimele trei postari. Daca continui asa si mai scrii cateva comentarii la articolele unor tipe, in 2-3 luni iti faci fan club! 😉

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Tu erai? Am avut o bănuială și m-am uitat la adresa de IP. Nu înțelegeam de ce ar fi comentat cineva tocmai aici, legat de postarea „Parazit.”
      Nu cred că-mi fac un fan-club prea repede. Egodepletion? Și Akrasia? Funny.
      So, how many blogs do you have? Observ că ăsta nu e șters, ci doar a devenit (sau a fost mereu) privat. Interesant.

      Apreciază

      • quidam zice:

        Mda… Imi imaginez dezamagirea ta cand ai observat ca nu e un comentator nou ci same old me. Nu am fost atenta. Am uitat sa ies de pe contul meu si cand tipam „NUUU!” era deja prea tarziu! E singurul blog pe care mai scriu si e atat de privat incat nici eu nu-l citesc.
        …am doua probleme: ce e atat de interesant la faptul ca am un blog privat? si mai ales, de ce ti se par „funny” adresa si numele blogului?

        Apreciază

  18. Ragnar zice:

    Nu am fost dezamăgit. Nu înțelegeam însă de ce era aici un comentariu al unei persoane „noi,” la această postare. Am bănuit și asta: cu neatenția și postarea sub alt id. Chiar am și zâmbit malițios, când mi-a trecut prin cap ideea.
    Singurul blog? Prin urmare, au fost mai mult de două… Este interesant, pentru că – probabil – este un fel de jurnal. Interesant, deoarece puteai să alegi unul cu coperți. De ce e funny? De asta: Akrasia=”lacking command (over oneself),” is the state of acting against one’s better judgment. În plus, la linkurile legate de asta (See also), era și ego depletion. Nu știam că la UNATC se insistă pe psihologie și filosofie. Sau asta indică o specializare (și) în acest domeniu? Sau e un hobby?
    M-am prins! Cu întârziere, dar cred că am înțeles acum. Chestia cu fan clubul era o ironie. Și, mă rog, de ce? Ce este în neregulă cu finalul ultimelor trei postări? Sau ce ar zice Freud, mai exact? 🙂
    Și acel „nuuu” era provocat de…? De ce dezvăluirea existenței acelui blog era atât de… nedorită?
    PS: „…am două probleme.” Sună ca și cum formulările mele te-au iritat.

    PS2: „2. Who wouldn’t want that!?” se acordă cu „sa faci rost de bani suficienti cat sa poti lenevi tot restul vietii”? Ai astfel de dorințe… nepotrivite? 😉

    Apreciază

    • quidam zice:

      Cate intrebari…
      Am ales cele doua concepte pentru ca mi se potrivesc. Sunt genul de om care desi vede ca farfuria e fierbinte si stie ca o sa se arda, tot trebuie sa o atinga putin. My entire life happened against my better judgement! Celelalte bloguri pe care le-am avut au fost create cu un scop sau au ajuns pe parcurs sa deserveasca unul. Pe asta incerc sa fiu totalmente sincera, asa ca deocamdata il pastrez privat. Si nu acorda atat de mult credit facultatii, si nici macar mie. Cu exceptia informatiilor necesare pentru job, tot ceea ce stiu e rezultatul unor obsesii de scurta durata.
      Nu am spus ca ar fi ceva in neregula cu acele paragrafe chiar din contra, ele ar te-ar putea ajuta in tentativa de popularizare a blogului. Posibil ca fara sa-ti dai tu seama, genul de lucruri pe care le-ai spus sunt exact cele care trezesc interesul femeilor. Uite, imagineaza-ti urmatoarea parte spusa pe o voce a la Marilyn Monroe: „He’s strong…but sensitive! He seems mean… but he’s so fuzzy and warm inside! Might be rough…but still so lovable! Awww… so sweet!”. 🙂 Cam asa percep femeile declaratiile facute la modul asta. Intr-o forma sau alta, in fiecare femeie exista instinctul maternal, si acea dorinta oarba de a „salva” un barbat care prezinta o urma de sensibilitate ascunsa intr-un invelis dur. De asta spuneam ca daca ai scrie si niste comentarii simpatice ( macar sa nu suni ca un sociopat!), fetele ti-ar raspunde si te-ai putea trezi chiar cu cititori fideli. Partea cu fan-clubul era intr-adevar o ironie.
      Cat despre dezvaluirea existentei unui blog privat, imi parea inutila si posibil aducatoare de intrebari. Iar formularile tale m-au intrigat, nu iritat. Si nu inteleg ce gasesti atat de „nepotrivit” la dorinta de libertate si independenta financiara? Eu mi-as face mai degraba probleme pentru sanatatea mintala a unui om care isi doreste sa isi traiasca viata intre avans si lichidare pana la pensie. Eu una recunosc, sunt prea lenesa ca sa-mi permit sa fiu saraca. Nu as putea sa stau tot timpul degeaba, dar vreau sa nu fiu obligata sa fac anumite lucruri pentru a supravietui, ci sa imi petrec timpul dupa propriul plac.
      PS: Am inteles eu gresit sau tu esti casatorit acum pentru a doua oara? Daca da, macar spune-mi ca m-am inselat cu privire la varsta ta si ai vre-o 50-60 de ani. Pentru ca altfel trebuie sa imi revizuiesc parerea in ceea ce te priveste.
      Si btw, de acum inainte o sa intru mult mai linistita la metru stiind ca pe acolo se afla un tip „usor psihopat” cu doua arme la el! 😕

      Apreciază

      • Ragnar zice:

        Funny chestia cu farfuria fierbinte. Îmi pare că ai o oarecare predispoziție spre masochism sau că-ți place să te joci cu focul. Comentarii simpatice? Nu-mi stă în fire. Cred că voi abandona ideea asta, de a încerca să atrag cititori(oare). Adică, ce naiba fac? Să ajung cunoscut și să-mi citească rudele blogul?!
        Cât despre dorințele nepotrivite, păi, lenevitul nu este chiar o faptă lăudabilă, nu-i așa?
        Referitor la PS-ul tău, nu te-ai înșelat de prima dată. Ai bănuit în mod corect că vechiul număr de la username reprezenta anul nașterii. Despre ele, vei afla de ce sunt deja două, urmărind „Viața lui Ragnar.” Nu este o poveste frumoasă. Vei afla și ce anume m-a traumatizat. Și nu ți se va părea amuzant.
        Totuși, eu sunt tipul cel bun din povestea asta. Ar trebui să te simți în siguranță, știind că un individ ca mine călătorește cu metroul. Oricum, una este ne-letală. Sunt pregătit pentru două variante de răspuns. În funcție de amenințare.

        Apreciază

  19. quidam zice:

    Ok, am inteles. Imi cer scuze daca intrebarea mea ti s-a parut nepotrivita. Iar remarca finala era doar o gluma. 🙂
    Si nimic din „Viata lui Ragnar” nu mi se pare amuzant.

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      E ok, nu m-am supărat. Nici de ultima remarcă; mi s-a părut chiar funny.
      Chiar așa? Nimic amuzant? Nici măcar capitolul 14?
      Am însă o nelămurire: de ce scrii „vreo” cu cratimă?

      Apreciază

  20. quidam zice:

    😳 Da scuze, stiu ca am o problema cu „vreo” si „vreun”. Cand tastez le scriu mai mereu gresit. Ma chinui de o gramada de timp sa scap de problema asta dar inca mai imi scapa.
    Capitolul 14 e mai simpatic decat altele, dar nu l-as putea numi chiar amuzant. Sa ti se faca rau de la prea mult alcool nu e o experienta haioasa, si voi ati fost baieti cuminti si inofensivi. Sincer, m-am distrat mai tare cand ai povestit cum ai primit o palma de la o fata care te-a vazut sarutandu-te cu alta. Dar pe al meu simt al umorului nu te poti baza!

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Da, dacă mă gândesc bine, și faza aceea a fost amuzantă. Mai ales, că respectiva a adăugat și un „Porcule!”, părăsind apoi zona val-vârtej. She was a feisty one. 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.