Capitolul XVII

*** Trădare și desfrâu

Motto: „Sunt precum un om flămând, care a primit de mâncare. Poate că îi este frig și hainele îi sunt șifonate, și îi este rușine, dar nu este nefericit.”

Vacanța de vară, care va urma primului an la colegiu, va fi cea în care Ragnar va sta cel mai puțin la Hovjordet. Motivul pentru care își va scurta atât de drastic vacanța, va fi dorința de a petrece cât mai mult timp cu Nicole. Lucrurile mergeau bine cu aceasta. Niciunul nu făcuse însă vreo aluzie legată de viitorul lor. Poate că știau ei ceva. Acea vară a trecut repede, iar toamna și începutul celui de-al doilea an la Høgskolen i Oslo vor aduce o serie de evenimente interesante.

Era sfârșitul lunii noiembrie, iar vizitele tânărului la casa din Uranienborg – unde locuia Nicole – erau aproape zilnice. Acolo se întâlneau mai mereu cu sora acesteia, Christine. Aceasta era aproape de fiecare dată acasă, când Ragnar o aducea acasă pe Nicole de la cursuri. Și, ca întotdeauna, nu purta decât o rochiță minusculă. Numai la prima vizită a lui Ragnar, din luna martie a acelui an, fusese îmbrăcată cu niște pantaloni. În sinea sa, tânărul recunoștea că o plăcuse pe Christine, încă de când o văzuse pentru prima oară. La fel de înaltă ca Nicole, cu un păr lung, vopsit în roșu, Christine era asistentă la o firmă de asigurări. Divorțase anul trecut, de un soț abuziv, iar acum locuia la bunica sa, împreună cu fiica ei, care avea pe atunci doi ani și două luni. Din ianuarie urma să se mute cu chirie, într-un micuț apartament cu două camere din Grünerløkka. Probabil acesta a fost motivul pentru care s-au întâmplat cele ce urmează.

Ultima săptămână a lui noiembrie, într-o zi de vineri. Ragnar o adusese, ca de obicei, pe Nicole acasă de la colegiu. Bunica acesteia era plecată la o vecină. Acasă nu era decât Christine, iar fiica acesteia, Frøya, dormea. După ce au intrat în casă, Christine a anunțat-o pe Nicole că o sunase o prietenă de-a ei și spusese că trebuie să vorbească urgent cu ea. Așa că, Nicole i-a comunicat lui Ragnar că trebuie să meargă până la acea prietenă, care locuia în apropiere, și se va întoarce imediat, lăsându-l singur cu Christine.

Ragnar stătea pe fotoliu, în camera de zi. La câteva minute după ce plecase Nicole, Christine, care era aparent ocupată cu ceva, a intrat în cameră și s-a îndreptat către bibliotecă. Acolo, s-a aplecat să caute ceva pe raftul de jos, ridicându-i-se rochia foarte scurtă și dezvăluindu-i tânărului o priveliște memorabilă.

Te-ai uitat bine?„, l-a întrebat aceasta, fără sa se ridice încă. Ragnar și-a simțit obrajii arzând, dar a răspuns obraznic, „Nu, mai stai așa puțin.” Christine s-a ridicat și s-a îndreptat, călcând hotărât, către el, privindu-l în ochi. Când a ajuns în fața fotoliului pe care stătea Ragnar, l-a întrebat „Asta vrei?” și i s-a așezat în brațe sărutându-l lasciv. „Da, asta vreau,” a glăsuit buimăcit Ragnar, după acel sărut violent. „Nu putem face asta. Nu încă. Mai întâi trebuie să mă despart de sora ta,” a adăugat acesta. „Bine, dar s-o faci repede,” a răspuns Christine. „Nu te voi aștepta o veșnicie,” a continuat aceasta.

După aproximativ o jumătate de oră, când s-a întors Nicole, Ragnar a inventat o scuză și a plecat. Avea planuri de făcut, pentru a găsi o modalitate de a se despărți de Nicole, cât mai repede. Fusese atras de Christine încă de la prima vedere, iar acum aflase că fusese o atracție animalică reciprocă. O plăcea pe Nicole, dar între ei nu fusese niciodată acea scânteie, acel ceva special. Până la sfârșitul lui decembrie, legătura dintre ei era aproape terminată. Pentru a realiza o despărțire cât mai puțin dureroasă, tânărul începuse mai întâi prin găsirea unor motive să nu o mai conducă acasă. Nu zilnic însă, ci doar la două-trei zile, pentru a nu naște suspiciuni. Apoi, se întâmpla să nu fie acasă, atunci când știa că aceasta îl sună de obicei; scuzându-se a doua zi, cum că a fost cu prietenii și a ajuns târziu, neputând să o mai sune. Inevitabil, la două zile după revelion, Nicole l-a întrebat dacă vor să se despartă, măcar pentru o perioadă. A acceptat, mulțumit că planul i-a funcționat perfect. Tânărul avea o teorie proprie legată de despărțiri: atunci când vrei să părăsești o femeie, trebuie s-o faci să creadă că a fost ideea ei.

Drumul către o relație amoroasă pasională fusese deschis. Pe 3 ianuarie 1998, Christine se mutase cu fiica ei în apartamentul din Grünerløkka. Îl aștepta.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Viața lui Ragnar. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s