Parazit

Dacă ar fi să reiau viața de la capăt, sau măcar de la un anumit punct, din trecutul îndepărtat, mi-aș dori să devin un… parazit. Un om care hoinărește fără țintă, care nu face altceva decât să fie, și atât. Un vagabond, neatașat de nimeni și de nimic. Un om care nu produce nimic, care nu iubește nimic decât aerul și viața. Da, ar putea spune cineva, dar ce mănâncă acest vagabond? Face razii prin pubele? Și unde locuiește, în canale? Într-adevăr, acestea sunt două aspecte care nu pot fi neglijate. Pentru a fi un parazit de succes, trebuie să fii un miliardar retras din afaceri, beneficiarul unei moșteniri/rente șamd sau un boschetar. Ultima variantă nu sună prea bine. Primele două nu prea au șanse să aibă loc. Nici interlop nu aș putea să fiu, pentru că și aceia trebuie să se mai ocupe cu niscaiva fărădelegi, măcar din când în când. Iar acesta este un efort pe care nu vreau să-l fac. Eu nu vreau decât să stau toată ziua și să nu fac nimic. Un parazit total. Să stau și să admir apusurile de soare; că răsăritul are obiceiul de a-și face apariția prea devreme. Adică, cine naiba se trezește la ora aia?! Bine, mai trebuie să trag de fiare, ca să mă mențin în formă. Însă, aceasta este o muncă plăcută. Și, poate, mă apuc și de pictură. Doar am toată ziua la dispoziție, nu-i așa?

Singura variantă care-mi rămâne, s-ar părea că este cea a unui mare jaf. După care, Ireland, here I come! De ce Irlanda? Culoarea roșie vă spune ceva? Irlanda are, după Scoția, cele mai multe roșcate naturale pe metru pătrat. Și, în plus, oamenii sunt mult mai veseli decât pe cealaltă insulă. Un an per roșcată cred că este de ajuns, că după aia intervine plictiseala. Dar, cine știe?, dacă găsesc o pistruiată care să-mi fure inima, poate rămân cu ea pe vecie.

Un milion de euro cred că este suficient. Mai greu ar fi să găsesc ținta facilă care ar deține atâția bani, cash. Foarte neplăcut ar fi să fiu prins sau, mai rău, rănit/ucis în timpul jafului. That would really suck! De ce un milion de euro? Ce pot să spun, băutura bună este destul de scumpă. Desigur, aceste planuri ar putea fi materializate și acum, nu-i așa? Da, dar… parcă mă reține ceva.

Sunt fermecător, nu-i așa? Ce este mai bun decât un bărbat care-și dorește să fie un parazit și să ducă o viață promiscuă? Însă nu încerc să fiu fermecător aici.

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Gânduri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Parazit

  1. eumiealmeu zice:

    parazit eşti, nu devii. iar tu nu ai stofă de parazit, chiar dacă pe juma te-ai vedea cumva şobolan…

    Apreciază

  2. Pingback: Cum se nasc zvonurile « Ioan Usca

  3. Pingback: Tenebre – 20 | Caius

  4. Pingback: “Domnul preşedinte, poporul tău moare!” « Hai ca se poate!

  5. Pingback: 27 Ianuarie « Ioan Usca

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.