Dacă ar fi să reiau viața de la capăt, sau măcar de la un anumit punct, din trecutul îndepărtat, mi-aș dori să devin un… parazit. Un om care hoinărește fără țintă, care nu face altceva decât să fie, și atât. Un vagabond, neatașat de nimeni și de nimic. Un om care nu produce nimic, care nu iubește nimic decât aerul și viața. Da, ar putea spune cineva, dar ce mănâncă acest vagabond? Face razii prin pubele? Și unde locuiește, în canale? Într-adevăr, acestea sunt două aspecte care nu pot fi neglijate. Pentru a fi un parazit de succes, trebuie să fii un miliardar retras din afaceri, beneficiarul unei moșteniri/rente șamd sau un boschetar. Ultima variantă nu sună prea bine. Primele două nu prea au șanse să aibă loc. Nici interlop nu aș putea să fiu, pentru că și aceia trebuie să se mai ocupe cu niscaiva fărădelegi, măcar din când în când. Iar acesta este un efort pe care nu vreau să-l fac. Eu nu vreau decât să stau toată ziua și să nu fac nimic. Un parazit total. Să stau și să admir apusurile de soare; că răsăritul are obiceiul de a-și face apariția prea devreme. Adică, cine naiba se trezește la ora aia?! Bine, mai trebuie să trag de fiare, ca să mă mențin în formă. Însă, aceasta este o muncă plăcută. Și, poate, mă apuc și de pictură. Doar am toată ziua la dispoziție, nu-i așa?
Singura variantă care-mi rămâne, s-ar părea că este cea a unui mare jaf. După care, Ireland, here I come! De ce Irlanda? Culoarea roșie vă spune ceva? Irlanda are, după Scoția, cele mai multe roșcate naturale pe metru pătrat. Și, în plus, oamenii sunt mult mai veseli decât pe cealaltă insulă. Un an per roșcată cred că este de ajuns, că după aia intervine plictiseala. Dar, cine știe?, dacă găsesc o pistruiată care să-mi fure inima, poate rămân cu ea pe vecie.
Un milion de euro cred că este suficient. Mai greu ar fi să găsesc ținta facilă care ar deține atâția bani, cash. Foarte neplăcut ar fi să fiu prins sau, mai rău, rănit/ucis în timpul jafului. That would really suck! De ce un milion de euro? Ce pot să spun, băutura bună este destul de scumpă. Desigur, aceste planuri ar putea fi materializate și acum, nu-i așa? Da, dar… parcă mă reține ceva.
Sunt fermecător, nu-i așa? Ce este mai bun decât un bărbat care-și dorește să fie un parazit și să ducă o viață promiscuă? Însă nu încerc să fiu fermecător aici.
parazit eşti, nu devii. iar tu nu ai stofă de parazit, chiar dacă pe juma te-ai vedea cumva şobolan…
ApreciazăApreciază
Ce te face sa spui asta? Adică, faptul ca nu am stofa.
ApreciazăApreciază
Pingback: Cum se nasc zvonurile « Ioan Usca
Pingback: Tenebre – 20 | Caius
Pingback: “Domnul preşedinte, poporul tău moare!” « Hai ca se poate!
Pingback: 27 Ianuarie « Ioan Usca