Ce ar spune Freud?

În noaptea de duminică spre luni am avut un vis extrem de ciudat. Soția mea venise acasă mai devreme de la serviciu, nervoasă, deoarece fusese concediată. La scurt timp după asta, vine la mine și-mi spune să mă duc la ușă, pentru că mă caută cineva. Acolo, m-a întâmpinat o imagine surprinzătoare: mătușa mea, Audhild, împreună cu Lene și două fetițe roșcate. Când le-a prezentat, Lene a spus că sunt fetițele ei, deși ea are un băiețel. Cele două aveau niște nume ciudate, una numindu-se ceva de genul Trudy. Nu-mi mai amintesc bine, dar amândouă aveau nume străine. Mi-a rămas în memorie însă culoarea deosebită a părului fetițelor: un roșu intens.

Acest vis este doar al treilea vis colorat, pe care mi-l amintesc. Iar de fiecare dată, culoarea a fost roșie. WTF? Înseamnă că sunt obsedat? Totuși, este prima oară când roșul nu este dat de sânge. Pentru că, până acum, când visasem colorat era vorba de sânge. Adică, am mai visat-o pe Lene de multe ori, dar niciodată nu-i vedeam părul roșu. Știam că este ea, dar visul ara incolor.

O chestie bizară este și faptul că, atunci când m-am aplecat să le sărut, cele două micuțe m-au sărutat pe gură. Asta deși, întotdeauna evit asta. Nu-mi place să mă sărute pe gură altcineva, în afara unei femei, mai ales când este vorba despre copii. Când m-am trezit, m-am gândit imediat la Nabokov și la Lolita. WTH was that? Se găsește vreun pedofil ascuns prin meandrele minții mele? Mai ales că, după înălțime, cele două aveau între trei și cinci ani.

După ce le-am invitat în casă pe cele patru, mătușa dispăruse, iar în locul ei apăruse mama. (?!) Mă rog, visele nu au logică întotdeauna. Ce ar spune Freud despre asta? Nu știu, dar iată ce spun eu:
Mai întâi, cele două fetițe, care nu există în realitate, ar putea reprezenta dorința unei căsătorii și a unor copii cu Lene. Acest lucru nu este unul foarte abscons. Apoi, apariția mamei mele în vis, ar putea însemna că aș dori aprobarea ei, pentru cele spuse în fraza anterioară.

Mă opresc aici; cred că este suficient, deoarece par destul de psihopat și așa.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Personale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Ce ar spune Freud?

  1. Pingback: Fragil « Gabriela Elena

  2. Pingback: Şedinţa « Ioan Usca

  3. Pingback: Inocentul – 3 | Caius

  4. Inainte de Freud, inteleptul Solomon spunea: “Visele se nasc din multimea grijilor”
    ( Eclesiastul 5:3 ) .
    Suntem confruntati zi de zi cu tot felul de probleme, oameni noi, provocari, situatii noi. Chiar daca dormim, creierul nu-si inceteaza activitatea. Subconstientul in timpul somnului face tot felul de asocieri de situatii, persoane, astfel rezultand visele. Asa se nasc cele mai multe vise de noapte, neavand nici o legatura cu viitorul. Avem dovada ca suntem fericitii posesori al unui creier sanatos, care-i harnic si lucreaza.

    In cazuri exceptionale, Dumnezeu poate sa vorbeasca omului, in timpul somnului:
    „Dumnezeu vorbeste insa, cand intr-un fel, cand intr-altul, dar omul nu ia seama. El vorbeste prin visuri, prin vedenii de noapte, cand oamenii sunt cufundati intr-un somn adanc, cand dorm in patul lor. Atunci El le da instiintari si le intipareste invataturile Lui, ca sa abata pe om de la rau si sa-l feresca de mandrie, ca sa-i pazeasca sufletul de groapa si viata de loviturile sabiei.” ( Iov 33: 14-18 )

    Apreciază

  5. In cazul tau, cred ca se datoreaza vietii si gandurilor tumultoase din timpul zilei. Chiar si vizionarea unui film iesit din tipare, cu violenta, scene sangeroase, etc. iti poate aduce astfel de vise.
    Ca sa asculti glasul lui Dumnezeu, trebuie sa ai liniste si pace in suflet.

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Liniște și pace… Ce combinație perfectă și care, din nefericire, îmi lipsește cu desăvârșire. Ciudat, nu am auzit niciodată acel glas, despre care vorbești, nici măcar atunci când eram copil.
      Cât despre teoria ta cu visurile, trebuie să remarc faptul că, în cazul meu, aceste lucruri nu se verifică. Visul respectiv a venit din senin, nici măcar nu-mi trecuse prin mine vreun gând în acea zi despre ea. În general, îmi aduc aminte foarte rar visurile, iar filmele sângeroase nu mai sunt pe gustul meu. Nu de când am depășit faza adolescenței.

      Apreciază

  6. Pingback: Ce-ai pierdut? « Gabriela Elena

  7. gina zice:

    Citesc ”Lolita„Sunt la pagina 204.
    Deocamdată nu spun nimic.

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Deocamdată? 😀
      Cartea este bună, dar filmul omonim cu Jeremy Irons și Dominique Swain este absolut spectaculos. Una dintre rarele ocazii în care un film se ridică la nivelul cărții și chiar mai mult decât atât. Vi-l recomand, după citirea cărții. Le oferă carne și oase personajelor.

      Apreciază

  8. gina zice:

    Am ocolit-o ani de-a rândul.
    Ce înseamnă„ cartea este bună„?
    Mi-aș permite să spun că este foarte bine scrisă, în rest..

    Știu că s-au realizat două ecranizări, ieri am văzut scena cu mărul. Grozavă.

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Să nu ne contrazicem despre cărți. O carte îți place (adică: este „bună”) sau nu. Iar „Lolita” este, în general, mai greu de digerat de către femei. Un bărbat o înțelege mai ușor.
      Scena cu mărul? Nu mi-o amintesc.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s