Capitolul XIX

*** Charlotte

Motto: „Să te lași de fumat este cel mai ușor lucru din lume. Știu asta, deoarece am făcut-o de mii de ori.”

În al treilea și ultimul an de colegiu, o nouă colegă a apărut în grupa lui Ragnar. Numele acesteia era Charlotte Bakken și era absolventa Stovner videregående skole, cu specializarea în asistență medicală. Lucra, cu jumătate de normă, la un cabinet medical de stomatologie. În urmă cu trei ani, din motive personale, se retrăsese de la același colegiu, reluându-și acum studiile. Un detaliu pe care Ragnar nu-l va afla decât prin luna septembrie a acelui an. O observase încă de când apăruse pentru prima oară în clasă, neștiind că și aceasta îl remarcase, la rândul ei. Nu foarte înaltă, dar nici scundă, Charlotte avea părul de culoarea grâului copt și ochii căprui. Era frumoasă.

Pe parcursul acelui ultim an de colegiu, nu avuseseră decât câteva schimburi de replici, prilejuite de anumite activități școlare. Deși, după despărțirea de Christine, era oarecum de așteptat ca Ragnar să-și îndrepte atenția către aceasta, acest lucru nu s-a întâmplat. Cu excepția câtorva priviri scurte reciproce, nu a avut loc nimic altceva. Tânărul va fi singur, până la sfârșitul acelui an. Ceea ce nu știa, era faptul că toate colegele sale de clasă, în afară de Nicole, erau îndrăgostite de el, în secret. Va afla asta, mult mai târziu, de la Charlotte. Aceasta se interesa despre el, tocmai de la Nicole. Oarecum surprinzător, Nicole îi va spune că este un „băiat bun,” încurajând-o către o eventuală relație cu acesta.

Cei trei ani de colegiu au luat sfârșit, în acea vară. După promovarea examenelor finale, absolvenții au hotărât să organizeze o petrecere. Evenimentul va avea loc la vila unuia dintre colegi, pe nume Fredrik. Din toată tevatura, Ragnar a rămas doar cu amintirea faptului că, după ce au dansat împreună, Charlotte l-a invitat la o plimbare prin împrejurimi. Iar acolo, pe o străduță cu vile, i-a șoptit cuvintele „Te plac.” Au urmat apoi, câteva întâlniri, până la sfârșitul lunii octombrie, când aceasta a dispărut, pur și simplu. Ultima oară când se văzuseră, îi spusese că va pleca într-o scurtă vizită, de o săptămână, la mama sa, la Strømmen. În Oslo, Charlotte locuia la mătușa sa, Helene, sora mamei sale. A doua zi, după împlinirea acelei săptămâni, Ragnar a sunat la mătușa acesteia, întrebând de Charlotte. Răspunsul va fi unul surprinzător: „Charlotte s-a mutat.” Cererea sa de a obține un număr de telefon sau o adresă a primit un răspuns negativ. „Dacă Charlotte nu a dorit să-ți ofere aceste informații…” Cam așa a sunat justificarea mătușii acesteia.

Confuz, tânărul va medita în următoarele săptămâni asupra deciziei dacă s-o caute sau nu pe Charlotte. Înainte să dispară, într-un mod atât de bizar, aceasta îi spusese că, la dorința mătușii sale, se va înscrie din acea toamnă la cursurile Facultății de Științe Sociale, Departamentul de Economie, din cadrul Universității din Oslo. Nefiind în stare să accepte o astfel de încheiere, dorind o lămurire, o va căuta – în cele din urmă – găsind-o la începutul lunii decembrie, după o primă tentativă nereușită la sfârșitul lunii noiembrie. Va afla că locuia tot la mătușa sa, iar chestiunea cu „mutarea” fusese ideea acesteia, precum și o condiție a menținerii sprijinului acordat proaspetei studente. Aceasta nu era de acord cu relația dintre cei doi, considerându-l nepotrivit pentru nepoata ei. Cei trei ani și trei luni, diferența de vârstă dintre ei, erau văzuți, de asemenea, drept un impediment, de către mătușa acesteia. Vor relua legătura, de această dată, feriți de ochii aprigi ai mătușii Helene.

Clipele fericite le vor fi spulberate însă de un eveniment neplăcut. La începutul lunii februarie, cei doi își luau la revedere, după ce Ragnar o condusese pe Charlotte până în apropierea clădirii în care aceasta locuia. Nu știau însă că fuseseră zăriți de către Marianne, soția lui Stein, fratele Charlottei, aflată împreună cu soțul său într-o vizită la mătușa Helene. Bineînțeles, aceasta îi va spune despre ceea ce văzuse mătușii, care se va înfuria foarte tare la auzul veștii. Reacția acesteia va determina o desfășurare neașteptată și, poate, ușor grăbită a evenimentelor.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Viața lui Ragnar. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s