Verde

Tarja Soile Susanna Turunen. Cu ochii săi verzi, Tarja este, alături de Mylène Farmer, singura cântăreață căreia pot să-i ascult aproape toate melodiile. Și nu pot spune asta decât despre cele două. Mă rog, ele și divele muzicii clasice și poate Shania Twain. Da, și Loreena McKennitt și Enya. Bine, am exagerat, sunt mai mult de două. Interesant la Tarja este că seamănă cu sora mea, ca două picături de apă. Dacă ați crezut că am glumit, atunci când am spus că bunica mea Maren, are trăsături fino-siberiene, v-ați înșelat. Sora mea Ronja seamănă foarte bine cu bunica din partea mamei și pare să fie sora pierdută a Tarjei. Singura diferență majoră dintre ele constă în culoarea părului. Da, și sora mea are ochii de o culoare neobișnuită; un amestec între verde și albastru. Totuși, este ceva mai tânără decât Tarja, cu vreo opt ani.

Nu-mi amintesc exact când am descoperit-o. Cred că era la scurt timp după lansarea albumului Oceanborn, al celor de la Nightwish, iar prima piesă pe care am ascultat-o a fost Sleeping Sun. A fost o revelație, și am devenit atras pe loc de vocea angelică a Tarjei. Când s-a separat de Nightwish, am descoperit că nu era talentul de compozitor al lui Holopainen cel care mă fascina. Dark Passion Play a fost o dezamăgire, deși nu din punct de vedere componistic. Cred că piese precum Amaranth, Eva sau The Islander ar fi sunat extraordinar cu vocea Tarjei. În schimb, nu am fost dezamăgit de albumele solo ale Tarjei: Henkäys Ikuisuudesta, My Winter Storm și mai recentul What Lies Beneath. Varianta în finlandeză a Silent Night – Jouluyö, Juhlayö – a devenit nelipsită din playlistul din preajma sărbătorilor de iarnă. Melodia are ceva care mă atrage, cu toate că finlandeza nu ar fi trebuit să-mi placă, având în vedere asemănarea cu maghiara; ambele având o duritate neplăcută a pronunției. Însă, rostite de Tarja, cuvintele parcă își pierd asprimea. Piesa „You Would Have Loved This” mi-a rupt inima, mai ales că s-a întâmplat ca, la scurt timp după lansarea albumului, să pierd pe cineva. My Winter Storm este un album profund, conținând piese deosebit de intense, gen Die Alive, I Walk Alone sau Damned and Divine. Falling Awake, de pe noul album „What Lies Beneath,” conține poate unele dintre cele mai bune ritmuri din istoria metalului, în opinia mea.

Concluzia? Tarja mi-a intrat în suflet, pentru vecie.

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Personale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Verde

  1. Pingback: Molotov « Ioan Usca

  2. Pingback: Inocentul – 19 | Caius

  3. cami zice:

    i walk alone e genială:P

    hmm… deja devine suspicios; mai întâi mylene, acu’ tarja… avem gusturi comune;))

    Apreciază

  4. Pingback: Fibrilaţiile iubirii « Gabriela Elena

  5. Ragnar zice:

    Bifat. Rândul meu: Sirenia, Xandria, The Sins of Thy Beloved?

    Apreciază

  6. cami zice:

    bifat:))
    placebo, gregorian, haggard?:D

    Apreciază

  7. cami zice:

    recunosc, Les Secrets De Morphee e puţin cam calm pentru mine:P şi Dargaard…
    bifat Forest of Shadows şi Tristania:D
    Emilie Autumn, Stahlhammer, Therion?:D

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Emilie Autumn aș putea asculta, dar prefer să nu o fac. De Stahlhammer, recunosc, nici nu auzisem. Am ascultat puțin, dar spun pas. Therion este ok însă.
      Voi schimba acum puțin registrul, lucru care cred că va aduce separarea definitivă între preferințele noastre. Wulfgar, Gorgoroth, Sepultura, Nebelhorn, Amon Amarth, Killswitch Engage, Meshuggah, Dimmu Borgir?

      Apreciază

      • cami zice:

        Stalhammer au câteva cover-uri foarte faine la Falco; din câteva albume am păstrat vreo 10 melodii:P

        :)) o, da, asta chiar e o răscruce… să continui şi eu cu The Cliks, Uh Huh Her, Tatu şi (uite ceva „clasic”) Vaya con Dios:D

        Apreciază

  8. Ragnar zice:

    Acum, asta este un clișeu: dacă unui tip îi plac metalele grele, trebuie neapărat să nu-i placă formațiile…drăgălașe? Îmi plac câteva melodii și de la Uh Huh Her, t.A.T.u. și Vaya Con Dios. Gusturile mele sunt surprinzător de variate, de la Mozart și Beethoven, Ernesto Cortazar, Madonna, Michael Jackson, Prince, Sandra, Eternal Tears of Sorrow, God Dethroned, In Flames, Opeth, Paradise Lost, My Dying Bride, Behemoth, At The Gates, Nightfall, Napalm Death, BBE, Ofra Haza, Anna Vissi, Amina Annabi, The Pogues, Abba, Gina T., Die Toten Hosen, L’Ame Immortelle, Moya Brennan, Ice Cube, Dr. Dre, Snoop Dogg, Ice T, Hammer, Sepia, Dolorian, Elis, Elend, Unshine, Stormlord, As I Lay Dying, Ocean of Sorrow, Nobember’s Doom, Dominia, Evoken, Laura Pausini, Lara Fabian, Brendan Perry, Bob Dylan, Katie Melua, Leonard Cohen, 30 Seconds To Mars, Indica, Demis Roussos, Megadeth, Metallica, Cygnus X, Jam & Spoon, DJ Quicksilver, Legend B, 2 Unlimited, Snap, The Kelly Family șamd.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.