Muza

Pentru o scurtă perioadă, o muză fără nume m-a inspirat să scriu ceea ce am scris aici. Acum, se pare că această muză a decis să mă părăsească. Este ori asta, ori faptul că nu am mai dormit bine de multă vreme. Acest lucru este evident și din ultimele trei postări, pe care le-am scris doar pentru că nu aveam ce face în acele momente. Până și cu „Viața lui Ragnar” lucrurile merg greu. M-am împotmolit la capitolul XX, unde nu se găsesc decât vreo 263 de cuvinte din minimul prestabilit de 600. Pentru că da, am stabilit o limită minimă de 600 de cuvinte per capitol, exceptând titlul și motto-ul. Numerele, ce vreți? Sunt oarecum obsedat de cifre și statistici.

În consecință, am hotărât că, decât să scriu mult și prost, mai bine mai puțin. Despre calitatea scriiturilor mele nu mă pot pronunța, fiind – în mod limpede – subiectiv asupra acestui aspect. Îi voi lăsa pe alții să comenteze această chestiune.

Sper totuși ca acea muză să-și întoarcă fața din nou către mine.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Personale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

36 de răspunsuri la Muza

  1. Pingback: Fântâna « Ioan Usca

  2. Pingback: Inocentul – 20 | Caius

  3. Pingback: Din ratiuni de securitate « Hai ca se poate!

  4. quidam zice:

    Nu poti sa-mi faci asta! M-am enervat atat de tare la „Rosu” incat dupa nici jumatate de post incepusem sa ma rastesc la monitor, am decis sa ma opresc si sa fac o pauza ca sa nu risc sa-ti spun ceva ce te-ar putea supara, si cand intr-un final ma intorc, anunti ca vei posta mai rar si ca vor fi intarzieri la „Viata lui Ragnar”! Stiu ca acum e momentul sa ii alegi un serviciu lui Ragnar, si am senzatia ca in capitolul XX trebuie sa povestesti cum faci o mare tampenie, ceea ce desigur nu e usor, dar trebuie sa te gandesti si la admiratorii tai. 2-3 capitole pe luna, asa ai spus. Nu spun nimic despre limita de 600 de cuvinte pentru ca…sincer acum, ce cuvinte ar putea spune destul!? 😉
    Si pana la urma si postarile scrise in lipsa de alta activitate isi au scopul lor. Mai aflii niste pareri, mai primesti niste sfaturi, mai provoci o ridicare din spranceana si un „REALLY?” cand scrii de Shania Twain sau o pereche de ochi se dau peste cap cand citesc despre „senzatia de cel mai inteligent om de pe planeta”! Da, stiu; blogul il scrii doar pentru tine si trebuie ca fiecare cuvant asternut sa fie o placere naturala si nu o datorie, dar nu pot sa nu lupt pentru placerea de a te citi.

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Chiar credeai că am abandonat acea obsesie roșcată? Chiar și ultimul paragraf ți s-a părut enervant?
      Voi încerca să public două capitole și în această lună. Capitolul XX conține numai chestiunea cu serviciul, „tâmpenia” este în capitolul XXI. Admiratorii mei? Până acum, ești singura care și-a manifestat nemulțumirea. Totuși, ca să te îmbunez, voi publica astăzi un articol aflat în ciorne, deși nu a ajuns în forma sa finală, mai trebuia cizelat.
      Și care-i problema cu Shania Twain? Se pare că uiți că sunt bărbat, iar bărbații au tendința de a aprecia altfel muzica. Adică, se mai ghidează și după alte criterii, decât cele artistice. Totuși, piese precum „From this Moment On”, You’re still the One” sau „Forever and For Always” nu pot lăsa pe nimeni indiferent. Părerea mea. Iar vocea ei este remarcabilă.
      Prin urmare, acesta era motivul pentru care nu mai dăduseși niciun semn de viață? Te-a enervat acel articolaș. 🙂 Details, please.

      Apreciază

    • Ragnar zice:

      PS: Dacă prima parte din „Roșu” te-a enervat, așteaptă să vezi articolul care se va numi „Scrisori către Lene II”. Este…delirant, ca să zic așa. 😉 Și dezvăluie o latură a autorului oarecum neașteptată.

      Apreciază

      • quidam zice:

        Normal ca nu ai abandonat problema pentru ca, risc sa spun, tu nu abandonezi niciodata nimic cu adevarat; dar celelalte articole aveau o tonalitate mai domoala, erau mai digerabile din punctul meu de vedere. „Rosu” pe de alta parte… mi-a cam stat in gat de la primele fraze si cu greu am reusit sa ajung pana la „ea”-ul scris cu bold, care m-a ingrozit si a reprezentat bomboana de pe coliva. Nu stiu cum e ultimul paragraf pentru ca nu am avut taria sufleteasca de a citi pana acolo si nici nu intentionez sa mi-o adun. Si mersi pentru avertizare; acum stiu sigur ca nu o sa citesc „Scrisori pentru Lene” Reloaded, Revolutions sau cate continuari vor fi!
        Uite, nu stiu cum sa-ti explic mai bine… Eu… NU POT cu articole de genul asta! Cu povesti de genul asta. Il urasc pe Eminescu si pentru mine Romeo si Julieta au fost niste cretini penibili! Nu am nimic cu tine sau cu fata, dar pur si simplu am eu oroare de astfel de povestioare, de „relatii” de genul asta, si incerc sa evit contactul cu asa ceva. Ma fac sa ma simt de parca dau la o parte plasticul de pe un cadavru putrezit sau gasesc un gandac mare in bucatarie. Si urasc cu patos gandacii! Nu vreau sa te superi sau sa ma intelegi prost, de asta am si decis atunci sa nu zic nimic; e doar unul din piticii mei. Si e chiar mai puternic decat curiozitatea. Plus ca acea postare a aparut si intr-un moment neprielnic pentru psihicul meu, care avea de cateva zile discutii cu o persoana ce avea o problema foarte asemanatoare cu a ta. Capacitatea mea de acceptare si intelegere era mult diminuata!
        Cu Shania Twain nu am nici o problema, doar ca m-a surprins includerea ei pe o lista a cantaretelor carora le poti asculta toate melodiile, din moment ce ea canta mult country. Mi s-ar parea un pic ciudata alaturarea intr-un playlist a ei si a celor Skyfire sau Nightwish dar hei, am auzit „Rasputin ” a celor de la Boney M in varianta metal, asa ca de ce nu si „Man! I feel like a woman”! Cat despre faptul ca barbatii apreciaza muzica dupa alte criterii… e un picut cam… trist. Ok, inteleg sa te uiti la un film pentru un actor/ o actrita care arata bine, la o adica nici noi nu ne uitam la cele cu Hugh Jackman, Christian Bale sau Gerard Butler (numai) pentru calitatile lor interpretative, dar sa asculti niste melodii doar pentru ca tipa de pe coperta albumuli e draguta mi se pare un pic exagerat. Recunosc totusi ca Shania Twain e intradevar o femeie superba! Si ii sta mult mai bine satena! 😉

        Apreciază

  5. Pingback: Un defect al femeilor « Gabriela Elena

  6. Ragnar zice:

    Mai întâi, nu am spus toate melodiile, am spus aproape toate.
    Cei care uită trecutul sunt condamnați să-l repete. Eu nu sunt așa; eu mă atașez de oameni, de alte ființe, chiar de lucruri. Sunt o fire pasională. Totuși, acorzi prea multă importanță unor cuvinte care, de cele mai multe ori, constituie doar un pretext pentru alcătuirea unui alt articol. Nu pot nega că există unele sentimente față de respectiva roșcată, dar așa există pentru fiecare femeie care – la un moment sau altul – a avut un loc în inima mea. Niciuna nu este uitată complet și nu va fi niciodată.
    Spui „Cat despre faptul ca barbatii apreciaza muzica dupa alte criterii… e un picut cam… trist.” Dar eu am spus că „bărbații se mai ghidează și după alte criterii…” Acel „mai” este extrem de important, pentru că semnifică o completare, nu criteriul în sine. Iar dacă ți se pare surprinzător, află că nu mă uit la un film pentru că-mi place o actriță; trebuie să-mi placă filmul. Potrivit criteriilor fizice ar fi trebuit să-mi placă Lindsay Lohan sau Isabelle Boulay. Și nu-mi plac.
    Închei cu ideea că totuși ar trebui să citești și ultimul paragraf din „Roșu,” deoarece nu are nicio legătură cu roșcate sau alte chestii. Mai degrabă, cu cititorii mei. 🙂
    Dacă ți se pare ciudată alăturarea dintre Skyfire și Shania, atunci cea dintre Crypt Of Kerberos și Aoife Ní Fhearraigh cum ți se pare?

    Apreciază

  7. quidam zice:

    Ok, „aproape toate”, am inteles! Deci trebuie sa fie vorba de un procent de vreo 80-90% din cele aproximativ 122 de melodii (excluzand remix-urile), pe care le-a inregistrat Shania! S-a notat! 😉
    Si de ce nu as acorda importanta cuvintelor? De ce as citi un blog daca as crede ca tot ce este scris acolo e o minciuna? Stiu ca exista o lista cu variante privind veridicitatea postarilor tale, si eu am ales sa cred ca sunt adevaruri usor modificate. Blogul nu e o datorie, de ce ai avea nevoie de pretexte pentru a scrie?
    Dupa vreo doua pahare de vin am reusit sa-mi adun puterile, am inghitit in sec si am citit si restul articolului. Si comentariile… Povestea cu cele 2 saptamani in padure nu e foarte impresionanta. Stiam un tip care facea asa ceva o data la 2-3 luni. And I dated that guy for almost 4 years. E nevoie de mult mai mult decat arati tu, ca sa incepem sa te consideram nebun. Si preupunand ca blogul e o calatorie in care putinii tai cititori sunt dispusi sa te urmeze, unde vrei sa ii duci?
    Iti dai seama ca nici nu auzisem de cele doua formatii mentionate de tine, dar am ascultat cateva dintre melodiile lor si sincer, asocierea nu mi se pare deloc surprinzatoare. Nu dupa toate postarile pe care le-am citit pana acum!
    Cat despre ultimul articol… Arta contemporana se indreapta spre pornografie si grotesc, pentru ca artistul a devenit mai important decat arta lui. Marile opere au fost create intr-o perioada in care notiune de Eu, de individualitate, nu era atat de inradacinata in conceptia generala. Artistii erau puternic influentati de evenimentele majore care se petreceau in acea perioada, de conceptele existente atunci, libertatea le era ingradita si apelau la diferite subterfugii pentru a se putea exprima. Arta lor era pentru si despre ceva. Acum, Insul a capatat o noua dimensiune, nu mai traieste doar prin creatia lui ci poate fi si el Cineva. Si cui nu i-ar placea sa isi poata arata cea mai urata si ascunsa parte a sufletului, si ceilalti sa o considere arta?! Pentru ca frumusetea unui apus de soare sau a zambetului unui bebelus o putem vedea cu totii, durerea si angoasele sunt cele care ne fac speciali. Citeste si biografia lui Saudek.
    Sublimul, e momentul de gratie al fiecaruia. E momentul care devine mit.

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Care 122? Eu știu numai de cele 4 albume: Shania Twain, The Woman in Me, Come On Over, Up!. Care, împreună, au vreo 57 de melodii. Nu am ascultat altceva.
      Așadar, ai ales varianta a treia din acele prezumții. 🙂 Ar putea însă, la fel de bine, să fie 2 sau 4. Într-adevăr, blogul nu este o datorie, dar îți spune ceva sintagma „tentative literare”? Consideră roșcata ideea fixă care hrănește și în jurul căreia gravitează celelalte idei.
      Te-ai întâlnit cu un tip care dispărea în pădure, singur, timp de două săptămâni, la fiecare două-trei luni? 😯
      Nu am spus că blogul este o călătorie, acel „following me” era în sensul folosit de google pentru followers, nu în cel oferit de Buck. Adică, un fel de cititori. Dar, dacă ar fi o călătorie, atunci probabil punctul terminus este constituit de ungherele întunecate ale unei minți sucite.
      Am citit biografia lui Saudek și mi se pare patetică. Nu sunt impresionat și nu-mi schimbă în niciun fel opinia. Afirmă că a văzut tot felul de orori. A vedea ceea ce li se întâmplă altora este cu totul altceva decât a experimenta ororile pe propria piele. Iar pentru mine arta este altceva, nu Cirque du bizarre.

      Apreciază

    • Ragnar zice:

      PS: Capitolul XX a ajuns la 424 de cuvinte. Nu mai este mult și va fi gata.

      Apreciază

      • quidam zice:

        Am ales dinainte sa pui tu acele variante. M-am oprit aici pentru ca am ales sa cred in omul pe care cuvintele il conturau. Oarecum. „Tentative literare”, „opinii personale”, „mini-roman (aproape) autobiografic”, „un fel de jurnal”, aprope ca nici nu mai conteaza. Decat sa stau sa ma intreb la fiecare postare oare in ce categorie se incadreaza, mai bine as renunta sa citesc blogul si as lua o carte din biblioteca. Fiecare cititor isi construieste propria imagine despre mintea si sufletul din spatele gandurilor asternute aici, si asta indiferent de ce variante le dai tu. Mintea sucita e aceeasi, indiferent se ce iese din ea. Tu ai devenit deja peisaj. 😉
        Biografia lui Saudek nu ii transforma lucrarile in arta, dar le justifica existenta si Shania chiar are mai multe melodii, dar asta nu mai conteaza, am inteles ce vroiai sa spui atunci.
        Nu prea inteleg ce e cu ultima ta intrebare, e exact ce spusesem eu mai sus. Da, am avut o relatie cu un tip caruia ii placea sa se duca la munte singur si des. Ce vrei, eram si eu mica si intelegatoare pe vremea aia! 🙂
        Abia astept capitolul nou! Sunt curioasa ce cariera i-ai ales lui Ragnar… Si nu inteleg de ce vorbim de Ragnar la persoana a treia, doar Ragnar esti tu!? Din moment ce e vorba de o aproape-autobiografie, ar trebuii sa-ti insusesti mai mult trecutul pe care il povestesti, decat beletristica pe care o creezi… Hmmm….

        Apreciază

  8. Ragnar zice:

    Mai întâi, nu am spus că am fost la munte. Am fost într-o pădure, una pe care o traversezi de la un capăt la celălalt în vreo două zile, pe jos. Nu era într-o zonă montană, ci una de podiș, altitudinea variind între 300-550m. Cea mai apropiată casă era la vreo doi kilometri de pădure, până acolo fiind câmpuri agricole. O pădure cu mistreți și alte viețuitoare pe patru picioare. Nu și lupi însă, pentru că, din câte știu eu, ultimul lup a fost împușcat pe când eram copil. Și eram singur, adică, eu, cortul, sacul de dormit, vreo 20 de conserve, două săpunuri, și un bax de TP. Nu am văzut niciun om, cât am stat acolo. Nu era sezonul ciupercilor, era prin luna mai, așa că nimeni nu venea prin pădure.
    Apoi, fără supărare, prietenul tău poate că se ducea la munte, dar era oare singur?
    Cariera aleasă nu este deloc surprinzătoare, având în vedere școala începută în capitolul XVI. Este oarecum și cea adevărată. Nu este și ceea ce fac acum, iar acest lucru va fi anunțat încă din capitolul XX. Patru ani și două luni a fost perioada petrecută în cadrul primului meu loc de muncă.

    Apreciază

  9. quidam zice:

    Si el tot in padure statea, numai ca de obicei erau paduri din munti. Doar nu iti comparam escapada cu sejururi la Hotel Palace in Sinaia! Tipul se preocupa cu meditatia, Tai Chi, arte martiale, era capabil sa se uite la acelasi copac doua ore si ii placea sa se duca des in padure sa se… „reculeaga”. Exact pe unde se ducea si daca avea companie nu ma interesa prea tare, atata timp cat nu mai statea pe capul meu. Relatia a incetat sa mai fie o poveste de dragoste dupa primele 3-4 luni. Si nu e deloc frumos din partea ta sa pui o asemenea intrebare!

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Mă gândeam eu că te vei supăra, dar tot am întrebat… :mrgreen: Blame it on the Devil.
      Capitolul XX este gata, fiind programat spre publicare astăzi la ora 23:00. Țin să precizez însă că nu este prea spectaculos.

      Apreciază

      • quidam zice:

        Nu m-am suparat; nu ma supar chiar atat de usor! E doar ca ai trezit amintiri pe care le credeam reprimate demult.
        Inca ceva, ce vroiam sa te intreb demult; care e povestea postarilor programate? „23:45”, „00:10”, acum 23:00, sunt ore magice, vrei doar un articol pe zi sau incerci sa ne induci in eroare ca sa nu mai facem supozitii despre programul tau de viata? Si in ciuda modestiei tale, sunt sigura ca urmatorul capitol va fi o demna continuare a acestei creatii literare de proportii epice, Maestre! 😉

        Apreciază

  10. Ragnar zice:

    Ore magice? Păi, cred că inițial am vrut să public una pe zi, programând una la 23:45 și pe cealaltă la 00:10, atunci când erau câte două, primul fiind – în general – un capitol din „Viața lui Ragnar.” Dacă eu sunt maestrul, bănuiesc că tu ești Margareta? 🙂
    Nu înțeleg însă de unde știi ora la care apar postările, pentru că nu apare în cadrul postării și la rubrica „Site subscriptions” figurează „0 active subscribers”.

    Apreciază

  11. quidam zice:

    Eu folosisem acea titulatura doar pentru a-mi exprima respectul si admiratia pentru creatia ta! But you just might be onto something here… Eu sunt singura care se intereseaza de „Viata lui Ragnar”, tu dai vina pe Diavol pentru orice…
    Cat despre nelamurirea ta… Can’t a girl have her secrets!? 😉
    Si apropo… Alt blog! Ce urmeaza, „Ragnar’s Favourite Foods – a collection of my favourite culinary recipes”? 😀 Ar merge, ai spus ca mananci acelasi mic-dejun de 10 ani, insa nu ai dat si reteta! Nu ca m-as plange, dar sunt curioasa sa stiu de ce ai ales sa iti mai iti ocupi putinul timp cu inca un blog…

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Am ales să deschid încă un blog din motive estetice, pentru a nu-l aglomera pe acesta. În plus, am hotărât să nu pun videoclipuri aici, așa că… Timpul liber este într-adevăr puțin, dar încet-încet renunț la un alt blog, pe care momentan nu mai fac decât să repostez niște chestii mai vechi. Pe unul postez o singură dată pe săptămână, iar din șase (șapte acum) au rămas doar patru active. Pe viitor vor rămâne, probabil, numai trei.
      Cred totuși că acesta va fi singurul spin-off. 🙂
      Iaurt gras și carne la grătar; de porc sau de pui, sau din amândouă simultan, ca în aceste zile. Câteodată mai adaug și un măr, o portocală, o banană, o pară sau alt fruct. Aceasta este rețeta.

      Apreciază

      • quidam zice:

        Carne la gratar dimineata?! N-as face niciodata efortul de a o gati! … Imi place ca in ultimul timp parca te-ai hotarat sa-mi satisfaci toate curiozitatile. Aproape.
        Si nu am inteles eu bine sau in capitulul XX sugerezi ca ai facut 3 facultati?! La inceput chiar imi pareai unul din oamenii „aia”, care traiesc pentru a aduna destule diplome cat sa isi construiasca un siciriu, dar ai spus intr-o postare ca nu ai facut studii de master sau de doctorat, asa ca incepusem sa te suspectez de normalitate. Acum m-ai linistit. 🙂

        Apreciază

  12. Ragnar zice:

    Nu este chiar așa. Când îmi face acel grătar este, de obicei, un vas plin, cam pentru o săptămână. Nu este o chestie zilnică. Nu sunt foarte pretențios; mâncarea nu trebuie să fie proaspăt gătită. Sunt acum 11 ani de când mănânc același lucru, zilnic. Cu excepția concediilor.
    Ce vrei? Am și eu un hobby. 🙂 Colecționez diplome. Și acum sunt la școală, iar în toamna anului viitor intenționez să mai încep una. Poate și ultima. Am trei specializări, dar lucrez într-un domeniu care nu are legătură cu vreuna dintre cele trei. Funny, nu?

    Apreciază

    • quidam zice:

      Acelasi lucru timp de 11 ani!!! Eu daca mananc pui doua zile la rand, simt ca inceapa sa-mi creasca pene! Imi dai senzatia ca e atata rutina in viata ta… Cred ca „Viata lui Ragnar” o sa inceapa sa fie un horror pentru mine!
      Si tu vrei sa spui ca intentionezi sa aduni cel putin cinci diplome de licenta?! Ok, partial inteleg; si eu voiam sa ma inscriu la un masterat care nu are nici o legatura cu domeniul de licenta doar ca sa am cu cine discuta despre ceva ce ma pasioneaza, dar de la unul la cinci e o diferenta destul de mare! Fie iti place scoala dubios de mult, fie chiar nu ai cu cine vorbi.
      M-as intinde prea tare daca as intreba ce mai ai de gand sa studiezi? :mrgreen:

      Apreciază

      • Ragnar zice:

        Mai sunt doar 24 de capitole în ciorne. Și niciunul nu este despre școală. Vei vedea.
        Nu am spus că acum fac o altă facultate. Doar o „perfecționez” pe prima. Singura făcută la zi, de altfel. Celelalte două au fost tip ID. Așa că, nu prea mă duceam pe la școală. Așadar, chestia cu plăcutul și vorbitul pică.
        Sincer, nu m-am hotărât încă. Mă gândeam să fie ori istorie ori limbi străine. Poate cu profil pedagogic, deoarece mi-a trecut prin cap ideea de a mă face profesor, pentru a teroriza niște copii. 🙂 A treia variantă este teologia ortodoxă. Mă mai gândesc, am timp până la anul. După asta mă voi opri însă. Voi fi prea bătrân să mai am chef de școală.

        Apreciază

  13. quidam zice:

    Cum „doar 24”?! Ai spus ca „Viata lui Ragnar” are 42 de capitole, nu 44! Daca vei continua sa tot faci adaugiri, o sa treaca mai mult de un an pana cand o sa ajungem si noi sa vedem sfarsitul povestii! Si mie tocmai mi-a venit o idee… I’ll make an offer you may refuse… but you shouldn’t. Dar nu pot sa spun nimic pana nu termini romanul. Si chiar cred ca ai fi un profesor bun.
    Inca o intrebare… Ce naiba ai avut in minte cand ai scris articolul asta!?

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Da, recunosc, am mai adăugat două capitole. Cumva, s-au scris singure. Sunt centrate în jurul personajului pe care nu-l suporți. :mrgreen: M-ai făcut curios cu chestiunea cu oferta. Deși, sună oarecum ca-n filmele cu mafioți. 🙂 Chiar dacă suspectez că este un truc pentru a mă determina să termin mai repede „Viața lui Ragnar”.
      Da, probabil aș fi un profesor bun. Nimeni nu ar trece la materia mea fără să știe despre ce e vorba. Sunt incoruptibil și nu răspund bine nici la amenințări.
      Ce am avut în minte? Exact ceea ce am scris. Treceam printr-o criză de inspirație. „O lume perfectă” era în ciorne de mai mult de o lună. L-am publicat înainte de a-l finaliza, din motive expuse deja. Dacă îl analizezi cu atenție, vei observa că se încheie puțin cam brusc. Ideea pentru „Ultimul din neamul său” mi-a venit în urma discuției cu tine, despre cele două săptămâni în pădure, prilej cu care mi-am amintit de acel ultim lup din pădure, ucis pe când aveam vreo cinci-șase ani. „Obscuris vera involvens” se găsea în ciorne cam din aceeași perioadă cu „O lume perfectă”, iar amintirea lupului m-a inspirat să-l termin. După cum vezi, criza de inspirație nu s-a terminat încă; n-am mai publicat nimic de câteva zile. Mai am un articol aproape gata în ciorne, inspirat de același lup, pe care cred că îl voi publica în week-end. Capitolul XXI are 166 de cuvinte, va mai dura ceva până va fi gata.
      Acum, pot să înțeleg motivul pentru care expresia „o muză fără nume” poate naște anumite bănuieli… 🙂 Însă, mă gândeam la faptul că nu pot numi acea muză, pentru că nu se găsește pe listă. Nu este nici Calliope, nici Erato, nici Euterpe, nici Melpomene. Restul se exclud de la sine-înțeles. Din acest motiv nu avea nume. Este, probabil, tot o coincidență faptul că apariția crizei a coincis cu absența comentariilor tale de pe blog. Totuși, dacă tot ai menționat asta, ce ar fi fost dacă erai tu acea muză? 🙂

      Apreciază

  14. quidam zice:

    Mda… mi s-a parut mie ca nu ai inteles. Articolul chiar ar fi trebuit sa imi fie inchinat mie: de cand comentez eu pe blog, ai ajuns de la 6-7 postari pe luna la 18 si daca te uiti cu atentie se observa ca mare parte sunt inspirate din conversatiile noatre; de la 2 fraze pe pagina de autor (care spre marele meu amuzament, inca mai incepe cu „Deocamdata, nimic despre mine.”), s-a intins o intreaga plasa de informatii (admit: mind boggling, dar multe), si tu ai capatat un partener de discutii cel putin decent, chiar si intr-o zi proasta! La o adica, eu nici nu las comentarii, ci Semne si Minuni! 🙂 Si din tot sprijinul meu tu ramai cu fixatii asupra presupusei mele ostilitati fata de roscata si a faptului ca sunt o admiratoare a expresiei tale artistice! Cum am mai spus, eu nu am nici o problema cu fata ci cantitatea de… ‘mushiness’ (in lipsa unui cuvant mai bun), e cea care m-a deranjat in acel articol. Am o toleranta foarte limitata la asa ceva si chiar as aprecia daca ai putea strecura o mica avertizare la inceputul articolelor in care folosesti un asemenea ton. Iar „lipsa de inspiratie” continua pentru ca ti-ai gasit o jucarie noua si toate momentele refulate, in care iti venea sa postezi un videoclip sau sa vorbesti de ceva ce iese din tiparul estetic stabilit pentru acest blog, ies acum la iveala. De ce sa ne chinuim cu articole inteligente cand putem sa enumeram cartile din biblioteca!?…pe rafturi …dar in mod surprinzator nu si alfabetic! Hai, spune-mi macar ca sunt asezate dupa marime sau dupa culoarea copertii! 😀 Macar cele de pe rafturile de mai sus!
    As vrea sa termini mai repede „Viata lui Ragnar” pentru ca nu vreau sa ajung sa ma plictisesc de blog, sa trec mai departe, si sa nu aflu niciodata sfarsitul povestii. Propunerea e reala, mie imi surade foarte tare dar trebuie sa mentionez ca de obicei reactia oamenilor cand eu spun ca am o idee e de „Oh, nu!”. Si desi sunt sigura ca ai fi un profesor competent si integru, daca chiar o sa ajungi sa profesezi trimite-mi te rog un e-mail cu numele scolii la care esti angajat, ca sa-mi pot apara apropiatii! 🙂

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Mai întâi, de ce nu mă luminezi, explicându-mi exact ce ai vrut să spui? Apoi, oricât mi-aș dori să-mi flatez singura comentatoare constantă, nu sunt de acord cu afirmația că „mare parte sunt inspirate din conversațiile noastre„. Voi detalia începând cu decembrie, prima lună în care numărul postărilor crește brusc: Iarna – nu, Broscuța -nu, Tinerețe fără bătrânețe -nu, Capitolul XIV -nu, Judecă o persoană după întrebările sale, nu după răspunsuri – nu, Fumătorii – nu, Rugă – nu, Capitolul XV -nu, Visuri colorate – nu, Promisiuni – nu, Crăciun – nu, Revelion – nu; ianuarie: Capitolul XVI – nu, Fiți fericiți! – nu, Tata – nu, Mort – nu, Mefistotelic – nu, Amintiri – nu, Monolog – nu, Angoasa – nu, Capitolul XVII – nu, Un murmur funest – nu, Egalitate – nu, În care se dezvăluie că sunt aproape uman – DA, acest articol a venit la sfatul tău, Câinii – nu, Parazit – nu, Afemeiat – nu, Scrisori către Lene -evident nu, Inspirație – nu, Welcome to the Worldwide Conspiracy – nu; februarie: Capitolul XVIII – nu, Save the planet, kill yourself. Or not – nu, Gravatar – poate, Ipso facto – posibil, De la maimuță la iluzie holografică – nu, Metode sigure de sinucidere – nu, S-a hotărât: voi arde în iad – nu, Mai deștept decât Platinga – nu, M-am hotărât să devin prost – Sau poate că am fost mereu – nu, Dictator – nu, Diabolus fecit, ut id facerem! – nu, Ab intestato – nu, Ce ar spune Freud? – nu, Cronica unui înfrânt – nu, Capitolul XIX – nu, Cuvinte – nu, Roșu – nu, Sapere aude – nu.
      Mai degrabă, inspirația mi-a venit de acolo de unde mi-a venit întotdeauna: IARNA și liniștea care o aduce cu ea. Și, te contrazic din nou: „jucăria nouă” a apărut tocmai din cauza lipsei inspirației.
      Nu, cărțile sunt așezate absolut la întâmplare, nici măcar după mărime. Voi aștepta propunerea ta cu interes; asta dacă nu te vei plictisi de acest blog până atunci.

      Apreciază

  15. quidam zice:

    Uau… Ai luat toate postarile pe rand… Uau! Credeam ca ai un pic mai mult simt al umorului si cel mai probabil am si exagerat eu. Pentru asta imi cer scuze. Nu am vorbit serios; pur si simplu am prostul obicei de a spune lucruri doar pentru a observa reactia oamenilor. Spune mai multe despre ei decat cuvintele lor.
    I hope we’re still cool. 🙂

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Totuși, nu mi-ai răspuns… Ce nu am înțeles? Și chestia cu simțul umorului… Este ceva mai dificil să-ți dai seama când cineva glumește doar din cuvintele sale scrise. Chiar dacă adaugă câte un smiley, din când în când. Știam că există și această posibilitate, dar eu aleg întotdeauna cealaltă variantă. Cred că am menționat pe undeva că sunt un tip mai posac. Chestii care îi amuză grozav pe majoritatea, mie mi se par absolut lipsite de umor. But we are cool, anyway. 🙂 Apropo, ce ți-a spus reacția mea?

      Apreciază

    • Ragnar zice:

      PS: Aveai dreptate despre chestia cu „Deocamdată, nimic despre mine”. Sună ciudat, având în vedere că după asta urmează un adevărat pomelnic. Voi modifica. 🙂

      Apreciază

      • quidam zice:

        Partea cu neintelesul era integrata in mesajul general al comentariului; nu era nimic special. Nu am crezut ca o sa il iei in serios si credeam ca si daca ai fi facut-o, nu ti-ar fi declansat o reactie asa negativa. Cel putin partea cu „eu nu las comentarii, ci Semne si Minuni” era in mintea mea un indiciu important asupra faptului ca nu vorbesc serios si ca nu sunt chiar atat de egocentrica!
        Initial, reactia ta m-a iritat un pic… cum poti sa-i arunci lucrurile in fata in halul asta, unei femei slabe si sensibile (adevarat, putin grandomana dar totusi!)?! Putin tact! …Apoi mi-am dat seama ca am exagerat eu, ca intr-un mesaj scris vorbele mele (pe care oricum nu toata lumea le gusta), pot fi prost intelese si ca am gresit asteptandu-ma la o alta reactie din partea unui om asa posac. 🙂 O sa imi revizuiesc atitudinea si o sa incerc sa fiu mult mai serioasa de acum inainte.

        Apreciază

  16. Ragnar zice:

    Slabă și sensibilă? 🙂 Sigur despre tine era vorba aici? Nu știu cât de sensibilă ești, având în vedere că respingi chestiuni ca Eminescu sau Romeo și Julieta, dar slabă nu-mi pari. Dacă am fost prea dur însă, regret asta. Și, cine știe?, poate că totuși mă înșel și tu ești muza mea. 🙂 Sau, cel puțin, interacțiunea cu o minte frumoasă ca a ta mă provoacă să gândesc și, posibil, asta îmi trezește inspirația.

    Apreciază

  17. quidam zice:

    Flattery gets you out of everything, doesn’t it!? 🙂 Si nu sunt facuta chiar din otel… am si eu sensibilitatile mele.

    Apreciază

  18. Pingback: Un defect al femeilor | Gabriela Elena's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s