Capitolul XX

*** Între timp

Motto: „Viața este o succesiune de lecții care trebuie trăite spre a fi înțelese.”

Înainte ca relația cu Charlotte să capete o turnură nebănuită, au avut loc o serie de evenimente în viața lui Ragnar. În acel an, cel în care împlinise 22 de ani, va intra în contact cu responsabilitățile vieții de adult. Mai întâi, își va lua diploma de licență în ingineria civilă, la sfârșitul celor trei ani de colegiu. Va fi primul din clasă, dar nu și primul din școală, ca altădată. Apoi, la recomandarea tatălui său, se va angaja la o firmă de construcții, care – în principal – executa lucrări de infrastructură în capitală și în împrejurimi. Directorul acesteia era o cunoștință de-a tatălui său și îi va aviza pozitiv cererea de angajare în cadrul departamentul de administrare. Postul pe care fusese angajat era acela de tehnician, ocupându-se, printre altele, cu calculul estimativ al materialelor necesare diverselor șantiere ale firmei. Din moment ce firma era uriașă, având câteva mii de angajați, volumul de muncă era destul de mare.

După o săptămână, în care va fi instruit la sediul central al companiei asupra activității pe care urma să o desfășoare, va fi repartizat la o filială aflată în cartierul St. Hanshaugen, nu departe de Akerselva. Ziua de trei august, prima zi de muncă a fost absolut oribilă, descoperind că persoanele cu care trebuia să interacționeze erau niște cretini. În plus, lucra într-o încăpere cu spații mari deschise, iar majoritatea celor care se aflau acolo fumau, forțându-l să rabde un miros și un aer de nesuportat. Nu sosiseră încă vremurile în care fumatul să fie interzis în clădiri și nici nu exista vreun loc de fumat special amenajat.
Seara, după ce a ajuns acasă, a intenționat să nu se mai ducă a doua zi. Nu putea însă să-i facă asta tatălui său, mai ales după eforturile făcute de acesta pentru a-l angaja. Avea promisiunea că va putea avansa, în funcție de posturile disponibile. Nu știa însă că asta era o minciună, de vreme ce schema de personal a firmei nu se va modifica în timp. Cine ajungea într-o poziție de conducere, rămânea acolo până la pensie sau până la un eventual deces prematur. În plus, promovarea nu putea avea loc fără o serie de legături „potrivite,” iar cum directorul – cunoștința tatălui său – va ieși la pensie la numai trei ani de la angajarea lui Ragnar…
Prin urmare, peste patru ani, regăsindu-se în aceeași funcție, a hotărât că nu mai putea să aștepte să iasă cineva la pensie pentru a promova și va pleca spre o altă companie.

Cum nu putea să rămână cu o singură specializare, din toamnă urma să înceapă cursurile la Facultatea de Științe Umaniste, Departamentul de Media și Comunicare, din cadrul Universității din Oslo. Totuși, din moment ce intrase deja în rândul oamenilor muncii, nu mai putea să urmeze cursurile de zi, alegând varianta la frecvență redusă. Motivul alegerii acestei specializări se datora unei idei de natură ceva mai recentă a tânărului, care își dorea să facă ceva ce implica așternerea unor cuvinte pe hârtie. Era poate o reminiscență a vremurilor copilăriei, când acesta se visa un artist, iar prin alegerea meseriei de jurnalist, acesta considera că se apropie oarecum de acel vechi deziderat: de a crea ceva „artistic.” Însă, după cum va descoperi, la ceva timp de la aceste întâmplări, jurnalismul nu avea nicio legătură cu arta. Mulți ani mai târziu, în cadrul aceleiași mișcări rectilinii de acumulare de titluri, va adăuga o a treia diplomă colecției sale. Însă, aceasta este o altă poveste.

În acea iarnă, la momentul la care a decis să o caute pe Charlotte, se găsea în concediu de odihnă. Deși, se angajase abia în luna august, va afla, cu oarecare surprindere, că are dreptul la 13 zile de concediu pentru acel an; unul dintre puținele lucruri bune la acel loc de muncă.

*

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Viața lui Ragnar. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Capitolul XX

  1. Pingback: Flori « Ioan Usca

  2. Pingback: Inocentul – 25 | Caius

  3. Pingback: Parfumul Cenușăresei « Gabriela Elena

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s