Devotat acestei țări

Sunt aproape două secole de când strămoșii mei au ajuns pe aceste meleaguri. În apărarea lor, pe atunci țara în care ajunseseră se numea Kaisertum Österreich. Originea străină a trei dintre cei patru bunici nu mă împiedică însă să iubesc enorm această țară, în care m-am născut. Chiar dacă numele de familie este unul cu rezonanță străină. Sunt genul de om căruia îi dau lacrimile când ascultă imnul țării, fie el actualul „Deșteaptă-te române!” sau vechiul „Trăiască regele!” Fără vreun alt sentiment ascuns în inimă, decât cel de credință față de culorile patriei. Îmi place să cred că sunt român, măcar prin moștenirea unei părți de sânge românesc; deși, având în vedere că sunt născut într-o zonă unde nu a existat stăpânire romană directă, mai degrabă prin vene îmi curge sânge de dac.

Totuși, nu pot ascunde că, dacă voi ajunge vreodată în țara din care provin străbunii mei, îi voi săruta pământul și mă voi simți acasă. Simt că le aparțin amândurora. Eroii trecutului, ca Burebista, Decebal, Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, Mihai Viteazul sau alții, îi consider ca fiind din neamul meu. Iubesc acest pământ. Aceasta este țara mea, chiar dacă i-am criticat deseori locuitorii. Nu voi pleca niciodată de aici. Aici îmi va putrezi carnea. Aici oasele mi se vor transforma în praf.

Aș muri pentru această țară. Nu pentru conducătorii ei vremelnici, ci pentru chipul aspru al Sfinxului, pentru codrii întunecați ai Bucovinei, pentru izvoarele cristaline ale Carpaților, pentru ruinele Sarmizegetusei, pentru spiritul lui Gebeleizis, pentru Marele Lup Alb. Fie ca acesta din urmă să ierte trădarea acestui popor, iar chemarea sa la luptă să se audă din nou din inima munților. Fie ca acest popor să se scuture de amintirile nefaste ale jugului opresorilor și să redevină neamul de războinici care a fost demult. Fie ca mărețul zeu Zalmoxis să-și întoarcă fața către poporul său și să-l conducă iarăși în bătălie.

Pentru sângele vărsat la Tapae. Pentru sângele vărsat la Sarmizegetusa. Pentru sângele vărsat la Porolissum. Pentru sângele vărsat la Posada. Pentru sângele vărsat la Rovine. Pentru sângele vărsat la Baia. Pentru sângele vărsat la Podu’ Înalt. Pentru sângele vărsat la Valea Albă. Pentru sângele vărsat la Codrii Cosminului. Pentru sângele vărsat la Călugăreni. Pentru sângele vărsat la Șelimbăr, Mirăslău și Gurăslău. Pentru sângele vărsat la Plevna, Rahova, Smârdan și Vidin. Pentru sângele vărsat la Turtucaia, Mărăști, Mărășești și Oituz. Pentru sângele vărsat la Soroca, Bălți, Orhei, Chișinău, Odesa, Sevastopol și Stalingrad. Pentru milioanele de voci de războinici, care au tăcut pentru totdeauna.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Onirice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Devotat acestei țări

  1. Pingback: Raţa – 4 « Ioan Usca

  2. Pingback: In numele PACII – Despre Libia si miscarile revolutionare din nordul Africii « Hai ca se poate!

  3. Pingback: Inocentul – Epilog | Caius

  4. Pingback: Angajat în depăşire pe şoseaua minţii « Gabriela Elena

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s