În apărarea Celui Căzut

Înainte de a începe, doresc să precizez că pot fi acuzat de multe lucruri, dar nu și de satanism. În ipoteza în care jalnicul personaj există cu adevărat, nu pot să spun decât că este un cretin: o creatură care să se ridice împotriva Creatorului universului?! Situația este absurdă, mai ales că acel Creator este în afara timpului, omnipotent, atotștiutor, cunoscând exact ceea ce va face creatura, până la sfârșitul timpurilor. Dar să trec peste asta, și să consider că povestea are un oarecare sâmbure de adevăr. Indiferent al câtelea înger ar fi fost acesta: primul, al doilea, ultimul…

Deși, personal, nu prea cred că personajul există cu adevărat și am și destule argumente pentru asta. Însă pentru asta va trebui să-mi vizitați blogul care se ocupă cu asta; cei care știți adresa. Asta va mai dura însă, până voi ajunge la Scripturi și la Cartea lui Iov. Acolo va fi un capitol sau chiar două, dedicate lui Satan. Teologia nu prezintă secrete prea mari pentru mine. Cine a citit „Viața lui Ragnar” știe de ce. Dar, ignorând cele spuse mai sus, pot să înțeleg oarecum ce l-a măcinat pe cel care a stat printre „fiii lui Elohim” (Iov 1:6). Asta, presupunând că acesta seamănă măcar puțin cu oamenii; cel puțin la capitolul emoțional. Te trezești pe lume și afli că ai ochi, dar nu ai voie să privești, ai gură, dar nu ai voie să vorbești, ai urechi, dar nu ai voie să asculți, ai simț tactil, dar nu ai voie să atingi… Reguli stabilite – zice-se – de către Cel Prea-Înalt. Încalci regulile, cu bună-știință, durerea eternă sau – mai rău! – neființa sunt ale tale. Ce se întâmplă însă dacă îți place existența care ți-a fost oferită fără voia ta, dar nu ești de acord cu regulile? Sau, mă rog, cu unele dintre ele.

Nu am fost întrebat dacă vreau să ajung pe această lume. Nu am fost întrebat dacă îmi plac regulile prestabilite. Ce pot să fac acum însă? Sunt aici. Nu doresc să mă reîntorc în neant. Iar regulile pe care le resping sunt puține, dar importante. Care sunt acestea? Mă tem că nu le voi dezvălui. Un cititor atent al acestui blog le poate deduce însă. Ce opțiuni am? Nu am găsit un răspuns pertinent la asta, din nefericire. Întrezăresc însă niște nori negri la orizont. Nu cu miros de pucioasă, pentru că dacă Satan nu există, atunci nici iadul nu există. Însă asta este o cu totul altă poveste.

În apărarea mea, deși nu am văzut mana, stâlpul de fum sau cel de foc, nu mi-am făcut viței de aur. Nu am făcut altceva decât să merg pe calea trasată de Adam. Poate l-am supărat pe Dumnezeu, iar felul în care i-am cerut iertare nu a fost unul potrivit (adică, s-a întâmplat să mă adresez cu cuvintele de „zeul invizibil al evreilor, Iahveh” – asta nu a fost cea mai bună idee), dar îi voi rămâne veșnic recunoscător pentru că mi-a oferit șansa să văd această lume. Așa cum este ea.

Dacă mă gândesc mai bine, ar fi trebuit să intitulez articolul „În apărarea mea„…

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Onirice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la În apărarea Celui Căzut

  1. Lora zice:

    Ce mai faci tu, mai Ragnar? 🙂

    Apreciază

  2. Lora zice:

    Pai, cazuta si eu… Vezi tu, umanismul articolului nu m-a lasat sa tac. Ne punem aceleasi probleme toti, probabil. Din pozitia in care ne aflam nu putem face prea multe: ne punem intrebari, ne imaginam, raspundem dupa cum ne pricepem si apoi ne alegem o cale pe care o urmam, unii toata viata, altii mai schimba macazul… Life…

    Apreciază

  3. Lora zice:

    Haha, da… si la prima surpriza-abatere (din punctul meu de vedere 🙂 ) , pac, ne dez-impacam si tot asa… si ca semn de incuviintare sau protest, vei figura sau nu in blogroll :))

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Cum vrei, Lora. Poate te vei hotărî totuși și în privința blogului tău – privat, public. Am observat, cu ceva timp în urmă, că într-o zi era privat, apoi public șamd, într-un veșnic dans al ascunderii de ochii răi ai cititorilor neaveniți.
      Blogul tău va rămâne însă la blogroll, chiar dacă nu fac de obicei astfel de gesturi. Am intenționat și atunci să te las în blogroll, dar m-a enervat chestia cu blogul devenit privat, în mod absolut întâmplător, bănuiesc, la câteva ore după ce ai lăsat acest comentariu: „Nu, Ragnar. Prima parte a articolului tau ma jigneste mult prea mult ca sa mai am chef de orice discutie viitoare cu tine. Iti doresc numai bine!”
      Mă bucur că urmărești conduita morală a blogurilor pe care le ții la legături.

      Apreciază

  4. Lora zice:

    Oooo, multe spun oamenii si unii ca mine chiar cred in ce spun. Asta am gandit, simtit si exprimat atunci. Dar starile astea ca jignirea sau saritul de tandara, nu pot tine o vesnicie. Nu vad de ce m-as incapatana sa tin cuiva rautate, ura sau sa-l trec pe vecie la catastif pentru chestiuni care se uita. Nu tin musai sa am memoria cea mai buna si sa o folosesc in a contabiliza ce mi s-a facut si ce am spus in consecinta. Serios, sunt atatea treburi mai importante de facut. Dar tu, mama draga, ai o memorie de elefant 🙂
    In privinta blogului meu, „Ragnar”, hm… nu pot avea nicio garantie in privinta stabilitatii. Nu imi place totdeauna sa ma stiu expusa, chiar si din spatele unui neinsemnat blog si a unui neinsemnat pseudonim. Ma umple, uneori, un fel de sila pe care zau ca nu stiu cum sa o explic. Si atunci imi pare rau pentru orice litera am scris si a fost citita.
    In legatura cu trecutul in blogroll… acum imi vine sa-ti spun multumesc dar cercetandu-ma eu mai adanc asa, imi dau seama ca as supravietui chiar de nu as figura nicaieri. Nu prea ma dau de ceasul mortii daca dispar din lista cuiva. Eu, oricum am continuat sa te citesc de pe Google Reader, blogroll-ul meu e mai mult element decorativ.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s