Oglinda

Oglinda a fost dintotdeauna prietena mea. Încă de pe la vârsta de 12-13 ani am devenit ușor narcisist, acordând o atenție deosebită aspectului fizic. Mai ales frizurii. Don’t touch the hair, man! Chiar și acum mai am această chestie: nu suport să-mi atingă cineva părul – motivul fiind acela că îmi strică frizura. De câteva săptămâni însă, mă trezesc și, când intru în baie, constat că din oglindă mă privește un bătrân obosit și încercănat. Nu știu cine este acel om. La început, l-am întrebat de câteva ori: „Who the f**k are you, man„?! În mod surprinzător, mi-a răspuns cu aceeași întrebare. Acum nu-l mai întreb nimic, știu că este un tip enervant.

Încerc să scap de acești ochi obosiți cu picături Visine și un roll-on pentru ochi de la Garnier. Acestea nu par însă să aibă efect – se pare că mai trebuie să și dorm.

Îmbătrânesc… Parcă și părul mi s-a rărit puțin în față. Încerc însă să mă încurajez, refuzând să recunosc că este posibil să fi început să-mi cadă părul. Adică, părul a fost întotdeauna unul dintre atuurile mele fizice… Dacă fenomenul se va agrava totuși, intenționez să-mi schimb total look-ul. În genul lui Anton Szandor LaVey. Însă eu voi fi mai cool decât el, având barba în trei culori. Aproximativ 50% este roșie, 40% neagră și 10% blondă.

Nu-mi mai plac oglinzile… Cel puțin, pentru o perioadă. Însă, exagerez – imediat după ce voi publica asta, mă voi duce să-mi aranjez freza.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Personale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Oglinda

  1. Pingback: Criza nu are cum sa se intoarca deoarece nu a plecat « Hai ca se poate!

  2. Dulce Deea zice:

    Nu sunt roşcată:) Iar fotografia este doar un avatar:) Nu te entuziasma de felul cum arată acea femeie. Nu sunt eu:) Ea exprimă ceva din ardenţa trăirilor mele, de aceea am ales-o ca ambasadoare:).

    Mulţumesc de venire prin pagină.

    Te citesc şi eu, uneori greuşor, pentru că sunt idei pe care le simt cam aspre spre cinice:)) şi nu îmi regăsesc propria viziune de viaţă în ele. Dar e ceva care vibrează sub toată această crustă… E ceva.

    Oglinzi? Trup? Cât durează gloria lui? Zic şi eu. Hai să ne privim în oglinzi mai adânci. Să ne chiar regăsim:)

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Păcat… sunt aproape lipsit de puteri în fața roșcatelor. Mă hipnotizează cu pistruii lor. Bănuiam însă că nu ești tu în poză. 🙂
      Mulțumesc pentru vizită și pentru cuvinte.

      Apreciază

  3. De ce l-ai ales drept model pe Anton Szandor LaVey?
    Il socotesti „cool”, de vrei sa fi „mai cool” decat el?
    Sau …
    Nici nu indraznesc sa mai pun cealalta intrebare.

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Ce ai făcut, ai căutat pe Google să vezi cine era LaVey? 🙂 Pe un alt blog, am scris mai demult un articol despre rock și satanism, iar acolo menționam ceva și despre LaVey. Normal că m-am documentat despre LaVey și individul mi-a rămas întipărit în memorie. Ideea de coolness a lui LaVey este strict legată de ideea de coolness a lui Satan printre fanii adolescenți ai rockului „negru.” Totuși, LaVey nu promovează satanismul în sensul clasic, concepțiile sale despre Diavol sunt unele asemănătoare oarecum cu bogomilismul. Bogomilismul privea icoanele, tainele și crucea ca fiind lucrarea Diavolului. Iar această lume a fost făcută de Sataniel, fiind una rea, al cărei scop este întemnițarea spiritului în trup. Ideile lui LaVey sunt asemănătoare, promovând – printre altele – desfrâul, ca fiind una dintre metodele de profanare ale acestui trup care ține prizonier spiritul.
      Iar LaVey este mort, nu mai este cool, dacă a fost vreodată. Nu era decât un exemplu pentru a ilustra posibilul look personal din viitor. Acum, care era a doua întrebare – cea ale cărei cuvinte nu te-ai încumetat să le rostești? 🙂

      Apreciază

  4. Pingback: Alegere « Ioan Usca

  5. Pingback: Indicii anatomice – 4 | Caius

  6. Zvârluga zice:

    Ok. Să citeşti „Istoria calviţiei mele”, Arnon Grunberg.

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Poate într-o zi. Când voi avea iarăși muuuult timp liber. Deocamdată, lecturile mele sunt în sens cronologic. Și am ajuns abia la Publius Ovidius Naso. Iar Grunberg nu este pe lista mea.

      Apreciază

  7. Zvârluga zice:

    Biiine. Tu îţi faci lista.

    Barba în 3 culori pare insolită şi tentantă, recunosc. De la o vreme, mi s-a năzărit că am un fetiş pentru bărboşi: vezi Edward Norton în ” The Illusionist”. Îmbătrânesc, mi-am zis: iată că am fetişuri de fetiţă.
    LaVey nu-i pe gustul meu. Dar am dreptul să-mi fac un best of. Şi să fiu pretenţioasă ca Oscar Wilde: „I have the simplest tastes. I’m always satisfied with the best.”

    Apreciază

  8. Zvârluga zice:

    :)))
    Vis aspru de fetiş: cum să cultivi o barbă

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s