Ingruentium Malorum

Mai viclean decât un șarpe. Par că te ascult atent, dar în mintea mea gândurile îmi fug aiurea. Te aprob, dar de fapt te consider cel mai mare idiot din lume. Râd cu tine, dar în sinea mea râd de tine. Îmi spui un secret, iar eu îl spun tuturor. Desigur, fac asta de față cu tine, pentru că nu sunt un laș să arunc vorbe în spate. Probabil, în sinea ta, juri că nu-mi vei mai spune niciodată un secret, dar o vei face din nou; deoarece ești slab și nimeni nu poate rezista ochilor hipnotici ai șarpelui.

Am încercat chiar și să închei un pact cu Diavolul. L-am chemat, într-o noapte, să-mi împlinească visul pe care nu-l visează nimeni, de a aduce vălul negru peste om. L-am chemat să-mi răspundă la întrebările adresate lui Dumnezeu, la care acesta nu a răspuns. Trista creatură nu a venit, intuind probabil că-mi băteam joc de el. Nu mi-a uitat însă îndrăzneala, iar de atunci mă urmărește pas cu pas. Mă ademenește, îmi pune tot felul de piedici, încercând să mă atragă în lumea sa plină de ferocitate. Se străduiește să mă facă să comit păcate impardonabile. Să mă separe pe vecie de Dumnezeu. Aproape a reușit, în câteva rânduri. Furia oarbă venise peste mine, acoperindu-mi rațiunea ca un nor răuvoitor. Mâinile mi se încleștaseră pe uneltele aducătoare de moarte. Atunci m-a salvat ea. Plânsul și rugămințile ei mi-au topit inima înghețată de gândurile îngrozitoare. M-am trezit brusc, ca dintr-un coșmar cu ochii deschiși. Cât aș vrea să fi știut și atunci ce aveam în minte și să mă oprească, într-un fel. Dar nu a făcut-o…

[Pentru a scuti eventualii cititori curioși de o căutare pe Google, voi explica semnificația titlului – Ingruentium Malorum este numele unei scrisori circulare, emise de papa Pius al XII-lea la data de 15 septembrie 1951, traducându-se aproximativ astfel: „Din cauza creșterii relelor„.]

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Onirice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Ingruentium Malorum

  1. Pingback: Dincolo de limitele umbrei « Gabriela Elena

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s