Capitolul XXII

*** Fragmente

Motto: „Nihil est in intellectu quod non prius fuerit in sensu.”

Așadar, Charlotte s-a mutat la Ragnar la mijlocul lunii iulie a acelui an. O experiență complet nouă pentru tânăr, aceea de a locui permanent cu o femeie. Singura relație asemănătoare fusese cea cu Christine, dar atunci se întâmpla foarte rar să rămână peste noapte la aceasta. Camera sa, locul în care își trăise o bună parte din viață, urma să fie invadată de tot felul de chestii feminine, de la creme, până la parfumuri și desuuri. Era însă îndrăgostit de acea făptură delicată, neobservând această invadare a unui spațiu considerat altădată sanctuarul său personal inviolabil.

Erau fericiți, momentan neavând alte gânduri, în afara celor pentru persoana iubită. Nu se gândeau la viitor, nimic nu le tulbura liniștea, decât momentele în care le ajungeau la urechi predicile ținute de Johan soției și fiicei sale. Deocamdată, Ragnar scăpase de veșnicele „lecții de viață” ale tatălui său – de fapt, nimic altceva decât niște observații asupra unor așa-zise greșeli, în viziunea lui Johan. Acesta se lega de tot felul de nimicuri, precum faptul că Ronja a cumpărat prea multă pâine sau că Anna a uitat becul aprins pe hol. Motivul pentru care era scutit de aceste momente neplăcute era, în mod evident, prezența în casă a Charlottei. Deși, probabil ar fi găsit destule să-i reproșeze, Johan se abținea, pentru moment.

La două săptămâni, de la mutarea împreună, cei doi vor participa la căsătoria prietenului lui Ragnar, Magnus Viken. Magnus, fostul coleg de bancă al lui Ragnar din primele două clase, se mutase la Oslo, împreună cu mama sa, la sfârșitul barneskole. În luna decembrie a anului trecut, cu câteva zile înainte de sfârșitul anului, acesta cunoscuse o tânără în discoteca din Krokstadelva, pe nume Annelie. Șapte luni mai târziu, aceștia se căsătoreau, Annelie fiind însărcinată. Ceremonia va avea loc în localitatea Oppegård, unde cumnatul lui Annelie era preot.

Ragnar și Charlotte s-au căsătorit, în cele din urmă, în ziua de cinci iunie 2001, la aproape un an după mutarea împreună. Johan nu a venit la ceremonie, fiind plecat la Hovjordet, acolo unde mama sa, bunica lui Ragnar, se îmbolnăvise și era într-o stare destul de gravă. Gestul acestuia nu l-a afectat foarte tare pe viitorul mire, relațiile dintre cei doi fiind destul de reci și înainte de asta. Bineînțeles că nunta, programată deja de mult timp, nu putea fi amânată, așa că a continuat conform planului stabilit. Ceremonia a fost una restrânsă, majoritatea participanților fiind rudele Charlottei. Evenimentul sperat de către părinții tinerilor nu avusese loc, iar aceștia erau mai apropiați ca niciodată.

Vara se va încheia cu o întâmplare dramatică – bunicul lui Ragnar, Geir, avea un atac cerebral în luna august. Își amintește acea zi, în care a fost să-l viziteze la spitalul din Drammen. Un bătrân trist, paralizat parțial, incapabil să vorbească și care a izbucnit în plâns, atât la venirea, cât și plecarea tânărului. Geir a început să consume băuturi alcoolice după vârsta de 40 de ani. În timp, căzuse în patima acestui viciu, bând aproape zilnic. Ceva trebuie să-l fi măcinat, o poveste nespusă, un lucru despre care Ragnar nu l-a întrebat niciodată. Pe lângă băutură, Geir avea și prostul obicei de a fuma mai mult de două pachete de țigări pe zi. Aceste excese și-au spus cuvântul, atacul cerebral fiind rezultatul lor direct. Eventual, își va recâștiga mobilitatea părții stângi a corpului, dar vorbirea nu-i va mai reveni niciodată. Va rămâne mut până la sfârșit, cufundându-se cu fiecare zi care va trece într-o lume a sa, îndepărtat și îndepărtându-se de cei din jurul său.

Toamna a început cu o altă veste tristă – în primele zile ale lunii septembrie mama lui Johan ceda în lupta cu boala, trecând în lumea celor tăcuți. Va merge singur la înmormântare, Charlotte fiind prea sensibilă pentru a digera astfel de evenimente. În fața catafalcului, va vărsa câteva lacrimi, mai mult din empatie, decât de durere – nefiind atât de apropiat de părinții tatălui său; un sentiment reciproc, de altfel.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Viața lui Ragnar. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s