Moda

Spuneți-mi Greville. Eu sunt tipul căruia nu-i pasă deloc de modă. Am gusturile unui bătrân de 80 de ani, port numai culori sobre (negru, alb, albastru, bej, maro, gri – mai ales ultimele două), haine și încălțăminte simple, fără inscripții, etichete etc. Parcă m-aș fi născut în secolul al XIX-lea, știu. Cum nu sunt însă, mă îmbrac în stilul începuturilor anilor ’90, destul de elegant, asortat – aproape grețos de asortat. Sunt ca o pictură de Pollock, dacă vreți – neînțeles de către cei mai mulți, dar perfect asortat.

De aproximativ două luni sunt în căutarea unei jachete de primăvară. Am cumpărat una, pe la începutul lunii martie, dar mai vreau încă una. Însă, în zilele noastre, a devenit foarte greu pentru un ins cu gusturile mele să-și găsească ceva pe plac. Dacă nu are vreo inscripție sau vreo etichetă, atunci are o culoare oribilă sau prea multe curelușe și alte zorzoane. Și ce-i cu moda asta a jachetelor kaki? Ce naiba, suntem în Coreea de Nord sau în armată?! Aparent, pentru bărbații cu gusturi ceva mai sobre, nu mai există decât opțiunea costumelor. Iar costum, am mai spus, nu port decât la ocazii deosebite, aka nunți, înmormântări șamd. În plus, când voi fi mort voi purta un afurisit de costum, nu-i așa? Pe lângă asta, costumele sunt purtate, de obicei, de o categorie pe care o disprețuiesc: „businessman-ii„. Adică, niște indivizi care profită de un sistem creat special pentru a genera corupție și lăcomie. Eu nu sunt așa ceva și nu voi fi. Dar să revin…

Cum spuneam, în primele zile din martie mi-am luat o jachetă. Forțat de faptul că nu găseam nimic, am luat una cu două inscripții, oarecum discrete; una pe buzunarul de la piept din partea stângă și una pe brațul stâng. Evit cu orice preț hainele preferate de puștii din ziua de azi: cu eticheta la vedere. Din acest motiv nu-mi cumpăr haine de firmă: pentru că sunt de prost gust. Singura concesie, o fac atunci când îmi cumpăr ghete și pantofi sport de la CAT. Ok, poate nu trebuia să spun asta, ca să afle lumea că port pantofi mai scumpi decât prim-ministrul țării, dar nu zicea dumnealui că este după buget? Dacă funcția de premier nu-i asigură un venit suficient pentru o pereche de pantofi buni, atunci să se reorienteze și să ne lase. Sunt sigur că-i va face pe mulți fericiți.

Însă am divagat iarăși. Reiau: am făcut un compromis, de această dată, și am luat acea jachetă. Nu o voi mai face din nou, să fiți siguri de asta. Am fost și la mult-lăudatul H&M. Ghici ce? După ce că au doar câteva haine pentru bărbați și acelea sunt oribile. De parcă toate hainele care se găsesc pe piață sunt create pentru puștii de 14-20 de ani. Bănuiesc că așa și sunt, deoarece această categorie își cumpără cel mai des haine. Indivizii ca mine trebuie să-și facă mii de nervi, căutând ceva potrivit. Nu voi renunța însă și nu voi ceda tendințelor cretine ale modei.

PS: Pentru cine nu știe cine este Greville, să se gândească la Maggie Smith și Ruth Wilson și la anul 2007.

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Personale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Moda

  1. eumiealmeu zice:

    nervi de oţel în căutarea hainelor dorite. sincer, mie mi se pare că voi, bărbaţii, sunteţi vitregiţi faţă de noi – care găsim atâtea oferte pe piaţă. eu pentru fiul meu nu găsesc haine frumoase, dar ghici ce se află în toate magazinele de copii? haine de fetiţe. ei, asta e, vă e mai simplă viaţa, dar noi avem haine… cred că e o chestie… compensatorie… 🙂

    Apreciază

  2. Nu renunta!
    Sigur vei gasi ceea ce-ti place.
    In ce categorie de varsta te incadrezi tu? 🙂

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Mulțumesc pentru încurajare, dar – cum am spus mai sus – nu prea întrezăresc șanse. Sunt născut în secolul trecut… 🙂 Ok, o să-ți spun – oricum se va putea deduce vârsta mea citind “Viața lui Ragnar”, atunci când va fi gata. Sunt bătrân: am trecut, de ceva vreme, în deceniul trei de viață.

      OK, tocmai ce m-am prins: am greșit, spunând „în secolul trecut”. Dar trebuie să înțelegi că pentru o lungă perioadă din viața mea, secolul trecut era 19, nu 20. Chiar și acum, încă mai am senzația că este secolul 20, nu 21. Am modificat. 🙂

      Apreciază

  3. Pingback: Pisikalia – 4 « Ioan Usca

  4. Pingback: Indicii anatomice – 19 | Caius

  5. Pingback: Criteriile de disponibilizare în MAI « Hai ca se poate!

  6. Pingback: Clădim în fragilitatea visului « Gabriela Elena

  7. Pingback: Atentie mare!!!! – Theodor Baconsky vrea ca la viitoarele alegeri procentul votului diasporei sa se ridice de la 4,7% la 50% « Hai ca se poate!

  8. Zvârluga zice:

    🙂 Sper că ai rezolvat cu jachetele. E iar aprilie… Bine, ăsta e un aprilie căzut în cap şi deci năuc de-a binelea, pentru că arată ca o lună de vară, după temperaturile de afară.

    Apreciază

  9. Zvârluga zice:

    🙂 Ei, fii mai îngăduitor cu tine şi urcă în tren(d)ul ăla care te-duce-te-aduce spre tine cel mai mult.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.