Pustiu

Îmi simt creierul amorțit… Sunt obosit de atâta imbecilitate cu care mă confrunt aproape zilnic. Reacționez mult mai bine atunci când sunt provocat să gândesc de către o minte strălucitoare. Asta se întâmplă însă mult prea rar. Poate că am greșit să mă ascund în mulțime – poate trebuia să-mi aleg o carieră într-o firmă mică și cu oameni deosebiți. Poate nu. Nu sunt genul care să lucreze atât de aproape de conducere; nu-mi place să mă supun. Aici îi văd pe cei din conducere o singură dată la trei luni, care și așa este mult prea des. Îmi place să fiu în anonimat. Nu l-am văzut niciodată pe director, decât la televizor. Nici nu vreau să-l văd.

Am niște dureri oribile de cap, de vreo două săptămâni încoace. Doctorul spune că este din cauză că nu mă odihnesc suficient. Probabil, are dreptate. Mi-a prescris mult somn și solpadeine, dar acestea din urmă nu au efect decât vreo două ore. Cert este doar faptul că, de la durere, îmi vine tot timpul să le dau cu ceva în cap interlocutorilor mei. Nu reacționez bine la durere – sunt un pachet de nervi. Iar asta mă va aduce foarte aproape de limită, în cazul apariției unei provocări puternice. Nu pot să-l controlez pe acel monstru furios din interiorul meu, atunci când există un factor perturbator atât de intens. Doar de trei ori l-am scăpat complet de sub control, iar o dată urmările au fost devastatoare. Regret ulterior, dar este mult prea târziu. O dată m-a salvat o ea, iar în cealaltă ocazie m-au ținut – cu greu – trei colegi, până m-am calmat. Ați văzut vreodată un animal turbat? Aceasta este imaginea pe care trebuie s-o aveți în minte. Când monstrul este eliberat, singura scăpare este fuga, pentru că nimic nu mai contează. Aparent, reacționează numai la lacrimi feminine…eternul meu punct slab. Alegorica mea Andromedă înlănțuită.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Personale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Pustiu

  1. Pingback: Indicii anatomice – 25 | Caius

  2. Pingback: Ultimul Mitropolit – 3 « Ioan Usca

  3. psipsina zice:

    n-ai chef de o duzină astăzi?

    Apreciază

  4. Theodora zice:

    Si eu am facut o criza de nervi la fostul loc de munca.
    Am vrut sa il calc in picioare pe un coleg care umbla cu minciuni la sefi. 😦
    Din pacate tipul era foarte apreciat de director.
    O zi linistita si un somn odihnitor!

    Apreciază

  5. Pingback: O noua diversiune « Hai ca se poate!

  6. Poate cateva zile de relaxare undeva la o cabana, ridicata intr-o poenita, la marginea padurii, unde sa asculti doar muzica naturii, sa privesti cerul, verdele care parca vorbeste, in dorinta lui de cucerire , te-ar ajuta sa-ti amintesti cum este sa dormi si sa te odihnesti, cu adevarat. 🙂

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      O da, sună perfect. 🙂 Deocamdată nu se poate. Nu sunt genul de turist de week-end; dacă mă duc în vacanță, atunci mă duc… Până atunci, trebuie să aștept concediul.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s