Intersecții

În decursul vieților noastre, întotdeauna se întâmplă să ajungem la o răscruce – un punct în care trebuie să decidem direcția pe care trebuie s-o urmăm. Deseori, facem alegerea greșită, dar nu descoperim asta decât după ce am parcurs o distanță mult prea lungă pe acel drum. Nu ne mai putem întoarce și regretăm hotărârea luată în trecut. Ne plângem de milă și blestemăm momentul în care am luat decizia nefericită. Dacă am putea întoarce timpul înapoi… Însă nu putem face asta. Trebuie să trăim cu acțiunile noastre, iar asta – uneori – ne macină iremediabil ființa.

Nu toți facem însă asta – unii se ridică, se scutură de amintirile nefaste și merg mai departe. Aceștia sunt oamenii de oțel, cei care nu se opresc niciodată, indiferent câte obstacole le scoate viața în cale. Aș vrea să spun că majoritatea suntem așa, dar nu este adevărat. Cei mai mulți suntem sufocați de greșelile trecutului, ajungând să trăim într-un iad al remușcărilor. Bineînțeles, nu recunoaștem asta; nici măcar față de noi înșine. Trăim zilnic în minciună, până când o întâmplare, o senzație, un gând, o atingere, ne aduce aminte de ceva, de cineva, de acea întâmplare din trecut, care ne bântuie. Tresărim, sentimentele ne inundă sufletul, însă totul durează numai o clipă. Alungăm repede acele gânduri fugare. Înăuntru, în adâncurile minții, știm însă că fantoma aceea este încă acolo, și nu va pieri decât odată cu noi.

* Au mai scris despre asta: Scorpio, Psipsina, Redsky, Labulivar, Altcersenin și Vero.