Bănuiala

Era o zi toridă de vară, una ca multe altele. Charlotte a ajuns acasă de la serviciu, căutând un refugiu față de căldura de afară. Se duce glonte în dormitor și pornește aerul condiționat. Se așează pe scaunul din fața biroului și inspiră adânc, așteptând ca aerul rece să-și înceapă circulația prin cameră. Soțul ei, Ragnar, nu este acasă; mai sunt vreo două ore până când va ajunge. După câteva minute, se rotește cu scaunul, iar ochii îi cad pe micuța bibliotecă a lui Ragnar. Se ridică și se apropie de aceasta… Atinge ușor cu degetele marginile cărților, dorind parcă să le mângăie. Un titlu îi atrage atenția – „Lolita„. Numele i se pare foarte cunoscut, dar nu știe exact unde l-a mai auzit. „Sună ca numele unei târfulițe,” își spune în gând Charlotte. Scoate cu grijă cartea de la locul ei și se așează pe fotoliu. Începe să citească, iar pe măsură ce trece timpul privirea începe să i se încrunte, din când în când. Nici nu realizează când trec două ore. Aude cheia în ușă și se ridică brusc, surprinsă. Cu gesturi nesigure, pune repede cartea înapoi în bibliotecă. Nu-l va întreba nimic în acea zi.

În următoarele zile, își va continua lectura, pe furiș. Va căuta informații despre carte pe internet, aflând că există și un film. Un gând îi va încolți în minte.

Era o zi de sâmbătă, cea în care i-a spus lui Ragnar aceste vorbe: „Vreau să văd acest film” – chemându-l și arătându-i pe ecranul monitorului posterul versiunii din 1997 a filmului, cu Jeremy Irons și Dominique Swain. Acesta se apropie încet. Chipul său nu trădează nicio emoție. Întreabă absent: „Acesta? Nu vrei să citești cartea mai bine? O am aici,” spune Ragnar, îndreptându-se către bibliotecă.
Nu! Vreau să văd filmul,” ripostează Charlotte, pe un ton de alintătură.
Bine! Ai răbdare! Când o să-l am, te anunț,” continuă Ragnar, ușor iritat.
După o săptămână, acesta îi aduce la cunoștință Charlottei faptul că a făcut rost de film. „Grozav! O să-l vedem împreună duminică,” glăsuiește aceasta bucuroasă.
Împreună? L-am văzut deja,” încearcă să scape Ragnar.
Te rog…. Hai să-l vedem împreună,” insistă Charlotte, folosind același ton plângăreț, căruia soțul ei nu-i poate rezista.
Bine! Mâine la ora 17:00 o să ne uităm la el,” spune Ragnar.

A doua zi, la ora stabilită, cei doi încep vizionarea filmului împreună. Nu obișnuiesc să vorbească între ei, atunci când fac asta. În momentele în care filmul ajunge la anumite scene sensibile, Ragnar se foiește pe canapea. Charlotte îl observă atent, cu coada ochiului. Știe deja ce îl va întreba, ceva mai încolo. La un moment dat, Ragnar se ridică, ducându-se până la baie. Simte cum ochii Charlottei îl urmăresc. Intră în încăpere și se privește fix în oglindă, preț de un minut. Revine apoi în cameră, ceva mai puțin încordat.

Filmul se termină, iar Ragnar o întreabă: „Ei, cum este? Ți-a plăcut filmul?
Da. A fost interesant…” răspunde Charlotte, cu un aer gânditor.
Dar tu? Tu ai putea fi atras de o puștoaică așa?” îl întreabă Charlotte, privindu-l fix în ochi.
Ezită, pentru un moment foarte scurt, și apoi se apără: „Eu!? Bineînțeles că nu! Ce crezi?! Că sunt vreun pedofil sau ce?
Totuși,” insistă Charlotte, „ai cartea în bibliotecă„.
Asta e altceva! Este literatură! Nu înțelegi asta! Este vorba despre o idee, despre…altceva.” răspunde șovăitor Ragnar. „Ceea ce nu știi tu este că aveam și filmul,” continuă acesta în gând.
Doar întrebam și eu. Nu am dat cu parul,” se justifică Charlotte.
Da, păi…bine. Nu-mi mai pune astfel de întrebări,” rostește Ragnar, pe un ton mai domolit.

Ochii îi fug către fereastră, pentru un scurt moment, suficient însă să fie observat de Charlotte. Și-a primit răspunsul, iar în mintea ei a înțeles că toți bărbații sunt niște obsedați nenorociți. De prea multe ori, se întâmplă să le cadă privirea într-un mod nepotrivit asupra unor trupuri mult prea tinere. Chiar dacă nu recunosc niciodată, chiar dacă te privesc în ochi și te mint cu nerușinare. Desigur, mai există și unii bărbați-poeți, care ridică femeia pe un piedestal, dar aceia sunt unul la un milion. Bărbați care sunt interesați de ceea ce se găsește în mintea unei femei. Însă, aceștia ajung să fie dezamăgiți de femeile adevărate, mult prea diferite de cele din visurile lor. Sunt într-un număr infinitezimal, încât ajung să fie o eroare neglijabilă, o excepție care confirmă regula – o anomalie, la urma urmei.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Tentative literare. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Bănuiala

  1. Pingback: Sper ca “dupa ce a vazut moartea cu ochii” Teo Trandafir se va gandi mai mult inainte sa vorbeasca si sa voteze « Hai ca se poate!

  2. Pingback: Sebastian Ghiţa sustine ca SOV ca l-a santajat 150.000 de euro. Sorin Ovidiu Vîntu a a fost reţinut pentru şantaj şi ameninţare

  3. Pingback: Ora de Fizică « Ilarie

  4. Pingback: Indicii anatomice – 30 | Caius

  5. Pingback: Ultimul Mitropolit – 8 « Ioan Usca

  6. Pingback: Circ fara paine- Ce pot face unii pentru rating – Jocul de-a Tom si Jerry dintre Vantu si Ghita– “sa para ca suntem certati in continuare, ca ne batem, ca ne f… in gura, ca ne gazam” « Hai ca se poate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s