O atingere de gheață

Luni, o zi de primăvară timpurie, ora 5:30 dimineața. Ceasul sună zgomotos, la fel ca în celelalte patru zile subsecvente ale săptămânii. Undeva, într-un apartament de la primul etaj al clădirii, un bărbat tânăr se trezește, se dă jos din pat și oprește ceasul de pe noptieră. Încă somnoros, se uită înapoi, observând că soția sa nu s-a trezit. Se apropie de pat, atingându-i un braț dezvelit, numai pentru o clipă, cu intenția de a o trezi. Își oprește însă subit tentativa de a se îndepărta, când senzația avută de degetele sale ajunge în sfârșit la creier. Brațul frumoasei sale este rece. Pulsul i se accelerează brusc. Preț de câteva secunde, rămâne încremenit. Răceala percepută îl cutremură cumplit. Acele momente i se par o eternitate, timp în care ajunge până în iad și înapoi. Un strigăt se dezlănțuie înăuntrul său, puternic precum mugetul valurilor pe vreme de furtună; la fel de inutil ca urletul unui lup către lună.

Nuuuuu! Așa ceva nu este posibil! Cel mai îngrozitor coșmar al său pare că a devenit realitate. Singurul său sprijin, unica piedică în drumul către pierzanie a dispărut. Câtă durere, câtă deznădejde! Întinde iarăși mâna și-i scutură același braț rece, cu putere, de această dată. Ea se trezește, puțin speriată. Dormea, iar răceala brațului ei fragil era probabil o urmare a faptului că se găsea dezvelit de ceva vreme. Pe lângă asta, senzația bărbatului a fost amplificată de faptul că palmele sale erau calde. Ce ușurare! Bătăile inimii încep să-și revină la normal.

Viața își va relua cursul ei obișnuit, iar negura nu va coborî peste conștiința bărbatului prea devreme.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Onirice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la O atingere de gheață

  1. Pingback: Un exemplu de nebunie « Hai ca se poate!

  2. Pingback: Rhema Marvanne – Tatăl nostru « Gabriela Elena

  3. Pingback: Mituri si adevaruri « Rokssana's Blog

  4. Pingback: mai bine… « Rokssana's Blog

  5. Pingback: Ultimul Mitropolit – 17 « Ioan Usca

  6. Pingback: Lacrimi-lăcrămioare şi zâmbete-zambile « Gabriela Elena

  7. „Un strigăt se dezlănțuie înăuntrul său, puternic precum mugetul valurilor pe vreme de furtună; la fel de inutil ca urletul unui lup către lună.”

    Acest fragment este ca o bomba care explodeaza in adanc de ocean.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s