Spune-mi, Fafnir…

Cu mulţi ani în urmă, într-o zi de primăvară, eu, Freyja, stăpâna iubirii şi a vieţii, cutreieram călare pe Hildisvini printr-o pădure întunecată de pe un tărâm nordic, brăzdat de ape năvalnice, când am auzit plânsul unui copil. M-am oprit şi am privit, din umbră, aducerea pe lume a unui băieţel. Părinții au hotărât să-i pună numele Ragnar, în amintirea bravului Ragnarr Loðbrók. La naşterea acestuia au venit înseşi Urðr, Verðandi şi Skuld; cele trei norne prevestind copilului un viitor luminos, potrivit omonimului său legendar. Acestea au anticipat că lumea se va cutremura la auzul numelui micuţului Ragnar. Însă curgerea timpului a dovedit că acestea se înşelaseră. Eșecul nu va proveni atât din faptul că soarta îl va lovi crunt, ci pentru că – la un moment dat – va abandona lupta cu torentul vieţii, lăsându-se purtat de acesta.

I-am urmărit viaţa îndeaproape, din curiozitate, pentru a vedea ce se va alege de profeţie. Până la vârsta de cinci ani, părul băiatului a fost de culoarea spicelor coapte de grâu. Însă ceea ce îi fascina pe ceilalţi, erau ochii săi, de un negru tulburător. Într-o zi, o femeie foarte frumoasă s-a aplecat, l-a privit cu nişte ochi scânteietori şi a exclamat: „Doamne, Dumnezeule! Copilul acesta are ochii negri! Este atât de frumos!” Apoi, mai întâi părul a început să i se închidă treptat la culoare, devenind în cele din urmă negru ca pana corbului. Au urmat ochii, care şi-au pierdut încet culoarea, ajungând să fie de un comun căprui. Totuşi, acele cuvinte care îi lăudau frumuseţea chipului au continuat să fie auzite din gura celor apropiaţi sau a străinilor.

Încă de la o vârstă fragedă, a început să audă şi alte vorbe care-i elogiau, de această dată, nu calităţile fizice, ci pe cele intelectuale. „Atât de inteligent!… Atât de talentat!” Aceste osanale se vor amplifica, odată cu trecerea timpului. Profesori, colegi, străini, cu toţii vor remarca aptitudinile extraordinare ale copilului. Apogeul va fi atins în perioada liceului, când profesorii îl vor considera un fenomen, un extraterestru printre ceilalţi elevi anonimi. Va exista o uşoară scădere a laudelor pe perioada colegiului, nemaifiind primul din şcoală, ci numai din grupa sa. Totuşi, era încă pe drumul cel bun.

Inevitabil, atunci când auzi astfel de cuvinte de laudă, naşterea unui sentiment de trufie este iminentă. Nici măcar acea vorbă, care susţine că dacă vei ajunge prea sus, cu atât mai abruptă îţi va fi căderea, nu l-a făcut să fie mai modest. Rezultatul a fost acela că a devenit peste măsură de arogant.

De parcă nu era şi aşa destul de înfumurat, într-o zi, soţia sa Charlotte i-a destăinuit faptul că în perioada colegiului toate fetele din clasă erau îndrăgostite de el. Dezvăluirea nu a făcut decât să-i sporească narcisismul. După această dezvăluire, deseori i se întâmplă să rememoreze chipurile acelor fete, întrebându-se: „Şi dacă…?” Nici cea care se află în acest moment lângă el nu i-a mai domolit aroganţa, spunându-i că toate colegele ei de la serviciu o invidiază că are un soţ atât de frumos, iar unele chiar i-au transmis textual şi fără nicio jenă că îl doresc. Cât de stânjenitor!

Iar într-o zi a căzut. A căzut atât de tare, încât s-a cutremurat însăşi Fólkvangr. Am vărsat o lacrimă în acea zi, dezamăgită de pierderea unui suflet de războinic.
Spune-mi, Fafnir, cum de s-au putut înşela atât de aprig nornele? Spune-mi, Fafnir, cum se transformă un om curajos într-un laş nenorocit? Sau cumva a fost întotdeauna un iepuraş temător, care s-a prefăcut că este un lup mare şi rău? Spune-mi, Fafnir, cum poţi să uiţi trecutul şi să-ţi reiei viaţa, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic?

Anexă:
Freyja= zeiţă din panteonul scandinav, asociată cu iubirea, frumuseţea, fertilitatea, aurul, vrăjitoria, războiul şi moartea; posesoarea colierului Brísingamen.
norne= fiinţe din mitologia nordică, de gen feminin, care guvernează destinele zeilor şi ale oamenilor; un fel de spirite, similare moirelor, din mitologia greacă.
Urðr, Verðandi şi Skuld = cele mai importante norne, toate trei surori. Skuld apare în două poeme din Edda ca o walkirie.
Fafnir= fiul regelui dvergr (dvergr=pitic) Hreidmar şi fratele lui Regin şi lui Ótr. În Völsungasaga, Fafnir este un dvergr înzestrat cu un braţ puternic şi un suflet neînfricat. Ulterior, Fafnir va deveni malefic, transformându-se într-un dragon, pentru a păzi comoara creată cu ajutorul inelului Andvaranaut, pe care-l luase de la tatăl său, Hreidmar, ucigându-l.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Tentative literare. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Spune-mi, Fafnir…

  1. Quidam zice:

    Sunt prea obosita ca sa iti raspund la comentariu cum ai merita, asa ca o sa las asta pe maine. Dar cum acest post mi-a instelat atat de tare noaptea, nu pot sa nu apreciez inceputul si finalul, si despre restul sa-ti spun ca… you do realise the mockery shall never cease?! 😈

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Cum aș merita? :mrgreen: Nu mi s-a părut un comentariu foarte răutăcios, dimpotrivă, unul foarte spiritual. Nu atât de amuzant ca faza cu Antananarivo și King Julien, dar… 🙂 Cât despre cei ai spus, nu pot comenta decât atât: don’t hate me ‘cause I’m beautiful. 😀 Now, shoot…but please, be gentle with me – you know I’m sensitive.
      PS: BTW, maybe it’s fiction 99,99%.

      Apreciază

      • Quidam zice:

        Faza cu Antananarivo si King Julien a fost doar rautacioasa. Ultimul comentariu a fost insa deosebit de amuzant si spiritual! Se pare ca ti-a priit mica vacanta.
        And I woun’t hate you ‘couse you’re beautiful… I’ll just mock you for stating it so clearly! 😀 Desigur, nu o sa fac asta acum, ci pe parcursul conversatiilor, in momentele pe care mintea mea le va considera cele mai potrivite… but don’t worry, I’ll take you slow! 😉
        Ti-am spus de 1000 de ori, pentru mine nu conteaza daca ce scrii e adevarat sau nu, eu am ales sa cred. Si la o adica, cine stie, poate eu chiar te cunosc si stiu cand anumite lucruri pe care le spui, sunt adevarate sau nu?!
        Btw, „Happy Birthday!” for… one of these days! 🙂

        Apreciază

  2. Pingback: Cheia « Ilarie

  3. Pingback: Fata Moşului | Caius

  4. Pingback: Ultimul Mitropolit – 23 « Ioan Usca

  5. Pingback: Descult prin cine « Rokssana's Blog

  6. Ragnar zice:

    Da, mulțumesc. A fost. 🙂 Sunt deja mai bătrân cu un an.

    Apreciază

  7. Pingback: De ce l-am iubit si il iubesc pe Octavian Paler « Hai ca se poate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s