Malum

Majoritatea ființelor umane se nasc rele. Aceasta nu constituie o aserțiune cu substrat teologic sau filozofic, ci reprezintă rodul propriilor mele observații asupra speciei Homo Sapiens Sapiens, efectuate în ultimii 23 de ani. Știu că există afirmația că oamenii se nasc inocenți, dar acest raționament este greșit. Dacă acesta este cazul, atunci de ce acțiunile majorității copiilor tind numai către spectrul negativ al acestei inocențe? Părinții trebuie să intervină mereu pentru a controla instinctele violente ale progeniturilor lor.

Majoritatea dintre noi suntem răi din naștere, iar educația este cea care înăbușă acest instinct care ne îndeamnă să fim răi. Acesta însă nu dispare complet niciodată; este doar estompat de influențarea sistematică și conștientă a dezvoltării facultăților intelectuale și morale exercitată de persoanele din jurul nostru. Răul rămâne acolo, adânc îngropat, manifestându-se uneori, chiar dacă celor mai mulți dintre noi nu ne place să recunoaștem asta.

Totuși, unele ființe umane se nasc bune. Răul nu se manifestă în ele decât după o anumită vârstă, ca o reacție la stimulii externi. Răul dobândit este mai puternic decât cel înnăscut, deoarece se naște din frică.

Până la o anumită vârstă nu am demonstrat nicio tendință către rău. Răutatea celor de-o vârstă cu mine și a altora mi se părea o anomalie. Încercând să înțeleg cruzimea și răutatea prezente în specia umană, pe la vârsta de zece ani am devenit preocupat de chestiuni precum religia, moartea și natura umană. Rezultatul a fost acela că am început studierea sistematică a acestor probleme. Acest studiu continuă și astăzi. Am observat atent reacțiile oamenilor: ceea ce îi face să râdă, ceea ce-i face să plângă, ceea ce le declanșează pornirile către rău. Am învățat să le recunosc trăirile, momentele în care se tem de ceva, motivele care-i determină să se prefacă și să mintă. Unele chestiuni le-am elucidat, pe altele însă… De pildă, nu sunt sigur de ce majoritatea oamenilor se nasc răi. Cu toate acestea, singura explicație rațională pe care am găsit-o, este cea reprezentată de ascendentul genetic – moștenirea instinctului animal de la strămoșii umanoizi. Aparent, asta îl elimină pe Dumnezeu din ecuația umană. Însă numai aparent, deoarece tot nu putem explica începutul. Logica ne îndeamnă să suspectăm că viața nu poate fi rodul unui șir de accidente. Însă, repet, instinctul de animal prădător este singura explicație a răului înnăscut.

Atunci când te naști bun, răutatea ia naștere ca urmare a conștientizării faptului că în jurul tău există răul. Frica este cea care transformă un om născut bun într-unul rău; frica de monștrii din jur. Pentru că dacă devii un monstru tu însuți, unul mai mare decât toți ceilalți monștri, atunci nu te poate aștepta nimic rău în întuneric. Pentru că tu ești chiar întunericul.

M-am născut bun. Răul a apărut în mine mult mai târziu, ca răspuns la cruzimea din jurul meu. Frica a materializat un monstru, pe care – în timp – am reușit să-l îngrop adânc în mintea mea. Sau, cel puțin, așa am crezut… Din când în când, acesta se trezește la viață. Uneori, este numai furios și reușesc să-l controlez în majoritatea cazurilor. Însă, în alte ocazii, acea furie este însoțită și de răutate, în cea mai pură formă posibilă. Atunci, acel monstru iese la lumină și devine de necontrolat. Aș putea să încerc să mă lupt cu el, dar nu pot… Nu pot, pentru că monstrul acela sunt chiar eu.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Digresiuni. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Malum

  1. Pingback: Ultimul Mitropolit – 26 « Ioan Usca

  2. Pingback: Părerea Cacofonului Român « Gabriela Elena

  3. Pingback: Muncile lui Caius « Ilarie

  4. Pingback: Aurel şi zmeul | Caius

  5. Theodora zice:

    Si eu m-am nascut buna 🙂 doar ca la mine raul a aparut destul de repede … cred ca eram la gradinita …. am plecat intr-o excursie si mama in loc sa imi dea mie niste banuti pentru suc, covrigi si altele a lasat banii la educatoare… cand i-am cerut m-a jignit in fata celorlati copii … ca mama nu i-a dat nimic si ca nu este frumos sa mint, etc …. normal ceilalti copii au ras si excursia a devenit un cosmar… ajunsa acasa i-am spus mamei ce s-a intamplat… normal la a venit la gradinita si a avut o discutie cu educatoarea care si-a cerut scuze DAR NU IN FATA COPIILOR ASA CUM AR FI TREBUIT … ca nu a facut legatura intre mama si mine …. a vrut sa inapoieze banii de parca aia erau problema… sufletul meu era ranit …. cred ca de atunci am inceput sa devin rea …. daca rau inseamna ca te aperi … si ma apar serios 🙂 … din pacate astazi daca nu raspunzi cu SI MAI RAU la rau risti sa dispari intr-un fel sau altul … din pacate astazi este greu sa ramai bun mereu chiar si atunci cand esti atacat … instinctul isi spune ca trebuie sa supravietuiesti in junga …. cum sa supravietuiesti daca te lasi calcat in picioare, batjocorit?
    Mai vorbim 🙂
    O zi buna!

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      A sad story. 😦 Nu am dus lipsă de momente neplăcute nici la vârste foarte fragede, dar am rezistat tendinței de a răspunde răului cu rău, până pe la vreo 9-10 ani. Dacă lipsa reacției la rău constituie un defect sau o virtute, asta rămâne de discutat.
      Mulțumesc, la fel. 🙂

      Apreciază

  6. Pingback: Nu trebuie sa puna nimeni o racheta pe un reactor de la Cernavoda, ne terminam singuri cand alegem un presedinte ca Basescu « Hai ca se poate!

  7. Pingback: Rokssana's Blog

  8. Pingback: Hai la baba! « VeroVers

  9. Apar cateva intrebari.
    Traim in simbioza perfecta cu raul?
    Indragim raul si efectele ce apar in urma manifestarilor lui?
    Ne resemnam, vazandu-ne slabi si neputinciosi in fata lui?
    Daca ne pare rau pentru ca exista in viata noastra, facem ceva pentru a-l elimina.?
    Oare suferintele, nedreptatile si jignirile trebuie sa ne faca mai buni, sau mai rai?

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Ți-a mai spus cineva că pui întrebări complicate pentru vârsta ta? 🙂 Îți voi răspunde, chiar dacă suspectez că sunt mai mult retorice.
      Nu este faptul că trăim în simbioză cu răul, mai degrabă răul are efecte nocive asupra noastră. Este, dacă vrei, ca un parazit care ne consumă din interior. De fiecare dată când cedăm în fața răului facem un pas înapoi. Îndrăgim răul? Depinde de persoană, nu pot răspunde pentru întreaga omenire. Dacă vrei să mă întrebi pe mine, întreabă-mă în mod direct. Ne resemnăm? Uneori da, alteori nu. Depinde de starea sufletească avută la respectivul moment.
      Ne pare rău? Asta este întrebarea. Cineva a spus demult că este mai bine să fii temut decât să fii iubit de oameni. Când toți îți sunt inamici, nu mai trebuie să te ferești de falși prieteni.
      În încheiere, vreau să precizez că eu m-am referit la ceva anume în articol, chiar dacă nu se deduce asta în mod direct. Chiar dacă pare doar un exercițiu literar, de fapt nu este.

      Apreciază

  10. Pingback: Părerea Cacofonului Român | Gabriela Elena's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s