Pletos, tatuat și cu barbă

Cam așa ar fi trebuit să arăt, dacă îmi puneam în practică unele idei pe care le aveam pe la vârsta de 20 de ani. Cam atunci, mi-a trecut prin minte să-mi fac un tatuaj. De fapt, ideea principală era să ajung ceva gen Yakuza – plin de tatuaje, care de care mai fioroase. Aceasta era, la acea vreme, ideea mea despre coolness. Nu făceam parte din niciun grup, iar cei care-mi erau amici, stăteau pe lângă mine pentru că mă respectau. Bine, puțin respect și mai multă teamă. Eram, de altfel, singurul tip cu plete din clasa mea de liceu și singurul care purta bocanci pe timp de vară.

Atunci când ești tânăr ai tendința de a face tot felul de lucruri cretine. Bineînțeles, acel prim tatuaj era un șarpe, cu tot felul de simboluri oculte în ochi și pe corp. Era doar perioada în care eram fascinat de trupe precum Sepultura și Testament. Însă, cum întotdeauna am gândit în perspectivă, mi-am imaginat cum voi arăta la bătrânețe, cu pielea zbârcită și încărcată de tot felul de tatuaje ridicole. Inutil de spus, că mi-a trecut foarte repede cheful de mă tatua.

Tot pe atunci, mă gândisem să-mi las barbă. Ghinionul meu a fost faptul că natura nu a fost foarte generoasă cu părul facial, care-mi crește doar prin unele locuri. Am avut totuși, pentru o perioadă, o țăcălie, dar în cele din urmă am renunțat la aceasta. Nu m-am mulțumit niciodată cu jumătăți de lucruri.

Vreo opt ani din viață am avut plete. Ultima dată, când se întâmpla asta, aveam vreo 21 de ani. Recent, m-am gândit ce-ar fi dacă mi-aș lăsa din nou părul lung. Însă, a fost doar un gând răzleț. Ar fi un efort prea mare, deoarece podoaba mea capilară are nevoie de multă atenție, având tendința naturală de a se cârlionța. Totuși, încă mai meditez la această idee.

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Suvenire. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Pletos, tatuat și cu barbă

  1. Vania zice:

    Straniu, dar ideea tatuajului nu mi-a venit niciodată. Găsesc că sluţeşte mai rău ca vitriolul…

    Apreciază

  2. Pingback: Ultimul Mitropolit – 31 « Ioan Usca

  3. Pingback: Rokssana's Blog

  4. Pingback: Alooooo opozitia daca nu ne miscam “mai cu talent” ajungem in situatia asta « Hai ca se poate!

  5. scorpio72 zice:

    :)) ai sa razi,dar eu i-am terminat de tatuat fiului meu,un tatuaj.

    Apreciază

  6. elaroseni zice:

    Unora le stă bine cu pleata mare, altora le stă bine chelia, altora care au ambele soluţii la îndemână nu le stă bine nimic, altora le stă bine aşa cum sunt, altora…nah, că nu mai am himaginaţie…Blah! 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.