Ad astra per alia porci

Postările pe acest blog nu numai că vor fi ceva mai rare, ci vor avea de suferit și la nivel calitativ. Experimentez o nouă strategie, care implică ieșirile mai dese și mai lungi pe perioada caldă „la iarbă verde„. Intenționez chiar să ofer o șansă excursiilor de week-end. Evident, timpul meu liber se va reduce în mod considerabil, ceea ce se va răsfrânge inclusiv asupra timpului acordat scrierii articolelor; lucru care le va afecta în mod neîndoielnic și calitatea. Nu că ar fi fost una extraordinară înainte de asta, totuși…

De ce această schimbare? Chiar dacă asta va veni ca o surpriză, din când în când, îmi propun să efectuez câte o mică schimbare în viața mea. Numai caietele cu coperți roșii știu câte planuri am făcut și desfăcut, de-a lungul timpului. De exemplu, prin anul 2000 îmi propuneam să mă apuc de scris poezii. După vreo trei tentative, constatând lipsa de talent, puneam capăt acestei activități.

Aș putea încerca să dezvolt orizontul tentativelor mele literare prin introducerea unor sonete sau a unor haiku. Come on! Lirismul „matematic” nu m-a atras niciodată. Dacă sonetele le pot accepta, haiku însă… Adică, poezii de 17 silabe?! Cât de greu e asta? Să vedem:
Flori albe de măr
Purtate de vântul rău
Într-un loc străin.

Whoaaa! Sunt talentat, sau ce? Îmi pare rău, dar nu pot aprecia acest gen de poezie. Nu văd vreun talent deosebit în a scrie haiku, mie mi-a luat doar două minute; din care vreo 20 de secunde am numărat silabele. Trebuie doar să știi să desparți cuvintele în silabe și să cauți să ai o exprimare „poetică„. Un sonet clasic englezesc, în pentametru iambic, necesită însă ceva talent și muncă. Poate voi încerca, când voi avea timp. Dacă va ieși ceva acceptabil, îl voi publica.

Însă, în absența timpului liber, voi scrie despre ceva ce nu impune un efort intelectual prea mare: despre mine. Chestii precum obsesiile mele legate de vestimentație, muzică, life-style etc. Dacă vreți, sfaturile mele pentru o conduită macho ireproșabilă.

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Personale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Ad astra per alia porci

  1. Pingback: Mansarda « Ilarie

  2. Pingback: Corespondenţe | Caius

  3. Pingback: Ultimul Mitropolit – 32 « Ioan Usca

  4. Pingback: Partea intunecata a cautatorilor de lumina « Rokssana's Blog

  5. Pingback: La viitoarele alegeri parlamentare opozitia o sa porneasca de la – 1.000.000 de voturi? sau Despre votul prin corespondenta, Teodor Baconschi si declaratiile lui aiuritoare « Hai ca se poate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.