Prejudecăți

AVERTIZARE: Persoanelor supraponderale li se recomandă să nu citească asta; s-ar putea să nu le placă. Orice polemică asupra subiectului este binevenită. Atenție, însă! Științele medicale nu mă contrazic.

Viciile, de orice fel, mă dezgustă profund. Am mai spus că detest fumătorii și că n-aș putea fi cu o femeie care fumează, nici dac-ar fi Marlene. Dietrich, care alta?! Acum, să vedem ce alte idei preconcepute mai am.

Grașii… Da, care-i faza cu mâncatul fără măsură? Nu pot respecta un om care nu se respectă pe el însuși. Și înainte să chițăie cineva ceva, sora mea este grasă. A început să se îngrașe după vârsta de 22 de ani și nu și-a mai revenit de atunci. O iubesc, dar nu pot s-o respect, pentru că este atât de lipsită de voință. Scuza ei este aceea că mănâncă pe fondul consumului nervos (locuiește împreună cu părinții mei). Probabil este adevărat, dar în loc să mănânci, de ce nu pui mâna pe o carte, în schimb? Vei descoperi că are efecte calmante nebănuite.

Da, aud șușoteli despre probleme hormonale, șamd. În mod curios, la Oświęcim, Brzezinka sau Mauthausen nu avea nimeni probleme glandulare. Toți erau ai naibii de sănătoși. [Results show that rising obesity is primarily the result of consuming more calories. Pentru conformitate: Why Is the Developed World Obese?] Prin urmare, nu se poate învinui biologia de obezitate; este cauzată strict de mâncatul în exces, punct. Nu am fost niciodată gras, greutatea mea a variat în ultimii 15 ani între 78 și 92 de kilograme. Acum am fix 90 de kilograme și arăt foarte bine. Bine, la 85 de kilograme sunt de-a dreptul suplu, dar asta este altă poveste. Ajunsesem la 84 de kilograme, după ce am renunțat la zahăr, acum doi ani, dar de atunci s-au mai așezat câteva kilograme. Pentru asta, învinuiesc fructele pe care le consum zilnic. Lucru pe care-l nu-l făceam înainte, când dulciurile se găseau în meniu. Însă, nici la 90 de kilograme nu stau deloc rău.

Așadar, nu pot să înțeleg cum cineva nu-și poate impune să-și reducă aportul caloric, atunci când observă că începe să chinuie cântarul. Pentru că, pe de altă parte, înțeleg perfect faptul că, odată ce ai devenit gras, este foarte greu să dai înapoi. Trebuie să iei măsurile necesare înainte să ajungi gras. Dacă nu poți, înseamnă că ai ceva probleme la mansardă. Eu? Plesnesc de sănătate, la nivel cerebral. :mrgreen:

Reclame

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Felurite. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Prejudecăți

  1. Pingback: Ultimul Mitropolit – 38 « Ioan Usca

  2. Pingback: Melomanii « Ioan Usca

  3. Pingback: Singura soluţie ca doamna Udrea să câştige Bucureştiul e să desfiinţeze Bucureştiul. Cum salvam Bucurestiul din gura portocaliilor? « Hai ca se poate!

  4. Pingback: Paradis fara sarpe « Rokssana's Blog

  5. Pingback: Florar | Gabriela Savitsky

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.