Mai multe prejudecăți

Voi continua astăzi cu o serie de prejudecăți sau, mai bine zis, chestii care mă enervează.

Șoferii care trec pe roșu… Îmi vine efectiv să împușc acest gen de specimene. Ceea ce este destul de neplăcut, pentru că am cu ce. Adică, unde naiba te grăbești? În acest stil, la cimitir, aș spune. Și mai sunt și obraznici, uitându-se urât la tine, că ai început deja să traversezi, deși este verde pentru pietoni, că, de!, ei se grăbesc. Iar dacă le mai urlă și manelele din mașină, văd negru în fața ochilor.

Oamenii care scot la plimbare câini din rase periculoase fără lesă, ca să nu mai zic de botniță. Priviți, ce pitbull drăgălaș! Nu-mi pasă cât de simpatic ai tu impresia că este câinele tău. Ține-l naibii în lesă! Pentru că, dacă se apropie prea mult de mine și mă vezi că duc mâna în dreptul centurii, nimic bun nu poate urma. Poți doar să numeri câte gloanțe îi voi băga în țeastă patrupedului tău. Poate că, într-adevăr, câinele tău este pașnic, dar eu nu văd decât un pachet de mușchi, echipat cu dinți. Învață dracului odată să fii civilizat!

În ultimii ani, au început să apară pe străzi o serie de melomani care au niște căști de parcă zici că urmează să înregistreze un album. Ce naiba, ți-ai luat boxele după tine?! Înțeleg că iubești muzica, dar nu ți se pare că exagerezi? Un motiv pentru care îmi displac acest gen de persoane, este acela că îmi imaginez că, odată ajunși acasă, abia așteaptă să deschidă combina/calculatorul și să dea subwoofer-ul la maxim. Ceea ce este ok, dacă ai o cameră izolată fonic perfect. Altfel, ești doar un nesimțit care-și deranjează vecinii. Da, poate vecinul de la trei te-a enervat ascultând manele la maxim la doisprezece noaptea, dar ghici ce? Eu nu te-am deranjat cu nimic, niciodată. Pe mine de ce mă torturezi? Să te aștept atunci pe scara blocului și să-ți dau cu un ciocan în cap? Totuși, poate că nu toți cei care umblă cu discoteca după ei fac asta acasă. M-aș putea înșela, deși, dacă arată ca un câine și latră ca un câine…

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Felurite. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Mai multe prejudecăți

  1. eumiealmeu zice:

    referitor la trecutul pe roşu: am asistat azi la o secvenţă… trece unul pe roşu, celălalt care pornise regulamentar intră într-o bordură, ca să nu-l strivească şi floarea grăbită ridică mâna în semn de mulţumire, plecând mai departe. cel care a urcat pe bordură, om de sacrificiu, iese şi-şi numără pagubele – lovise un gard etc – şi pleacă oftând. să-l mai ocoleşti şi data viitoare pe suavul şi gingaşul vitezoman?

    cât despre câini… mie-mi plac mult cei care, când se urcă animalele lor pe tine şi tu eşti nevricos precum Caragiale, te asigură că n-au făcut nimic rău animalele lor… ba da, faptul că sunt pe mine, că mă ating e un lucru rău. să-ţi stea ţie în cap, pe umeri sau în gură, dar nu mie, un străin! ce-o fi în mintea posesorilor de câini? eu când aveam copil mic evitam să-l scot la plimbare între oameni, ca să nu-l apuce plânsul, să nu deranjeze, iar alţii afiş pictat cu aur fac din câinii lor.
    de ce-or fi unii aşa şi alţii altfel?

    Apreciază

  2. cami zice:

    să ne-neţelegem că-mi plac câinii maxim. dar când văd câine însoţit şi fără lesă, de obicei trec pe partea cealaltă a străzii…

    Apreciază

  3. Pingback: Avantaje « Ioan Usca

  4. Pingback: In atentia cititorilor si conducerii cotidianului.ro – Un ziarist care lucreaza la aceasta publicatie a preluat, fara sa specifice sursa, un articol de pe site-ul Starea Natiunii « Hai ca se poate!

  5. Pingback: Ai doua iubite. De unde ziceai ca esti? « Rokssana's Blog

  6. dagatha zice:

    heheheeeeeee
    deci (ca să încep apoteotic ca orice dascăl care se respectă 😀 ):
    la punctul 1. tac chitic și mă ascund roșie toată precum semaforul pe care nu l-am vazut și eu o dată în viața mea. Interseție mică, semaforul nu funcționează decât la ore de vârf, adică între 2 și 6 week days, în rest vegetează pe galben intermitent. Sâmbătă, ora 7 jumate, drum liber, dracu s-a mai uitat la semafor, eu obișnuită numai cu galben intermitent. cine l-o fi schimbat taman atunci nu știu. cert e că mi-a fost rău toată ziua de la acest episod și m-am dus acasă cu mea culpa, tremurând ca varga de posibilitatea să se fi întâmplat ceva nasol.
    2. foarte adevărat! mă enervează ăia de îi lasă și fără botniță și fără lesă, deși ei arată ca ursul grizzly în zilele de post. apoi stăpânul îți zâmbește carismatic în timp ce patrupedul te linge fericit sau se șterge de hainele tale proaspăt luate din uscător și mirosind a cel mai bun balsam din lume.
    3. eu mă mir cum de nu le explodează capul! adică dacă el pune căștile și eu aud loud and clear tot ce cântă muzicantul, cum trebuie să se audp ăn capu llui toată tărășenia? da opare ăștia cunosc câți decibeli poate să le suporte creierul de maimuță evoluată? de fapt, who cares about them anyway, dacă lor înșiși nu le pasă!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.