Cinci secunde

Era o după-amiază a unei zile de joi; mai precis, ziua de 2 iunie a acestui an. Mă găseam pe bulevardul Ștefan cel Mare, cu niscaiva treburi personale. Afară era cald, razele soarelui mângâindu-mi discret obrajii. Norii, care mă determinaseră să iau cu mine umbrela, se risipiseră. Zgomotul străzii era parcă pierdut undeva în fundal. Gândurile îmi zburau către ceea ce urma să fac, peste vreo câteva minute. Mergeam, mai mult sau mai puțin grăbit, pe trotuar, privind absent figurile celor ce-mi ieșeau în cale. Cred că ajunsesem în fața unei patiserii sau ceva asemănător, când am observat două persoane oprite în acel loc și conversându-se – o ea și un el. Ca niciodată, privirea nu mi-a zăbovit asupra ei, ci, preț de vreo cinci secunde, ochii mi-au întârziat asupra bărbatului – un tip bonom, chel, doar cu puțin păr la ceafă și, într-o măsură oarecare, cam rotofei. Nu era idealul de frumusețe al societății occidentale. Însă, sclipirea din ochii săi a fost cea care mi-a atras atenția; mi s-a părut un om vesel, mulțumit de viața sa. Nu era nicio urmă de răutate pe chipul acelui bărbat. Părea să se simtă foarte bine în pielea sa, fără să arate vreun complex pentru lipsa de păr sau pentru înfățișarea sa, deloc… macho.

Acolo, în acele cinci secunde, am avut o revelație. Zeci de ani de îndoctrinare cu propaganda așa-zisei lumi civilizate, cu privire la felul în care trebuie să arate un om frumos, au fost anulați de o idee născută atunci, pe loc. Oamenii sunt frumoși! Cel puțin, majoritatea dintre ei. Acel om, care nu manifesta nicio urmă de inhibiție legată de aspectul său fizic, cu zâmbetul său sincer, era frumos.

Cinci secunde, după care mi-am continuat drumul, privind oamenii altfel. De atunci, percepția asupra lumii mi s-a schimbat în mod radical. A fost nevoie de un omuleț jovial și de cinci secunde…

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Gânduri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Cinci secunde

  1. Pingback: dorul « Rokssana's Blog

  2. Pingback: Astazi, la ceremonia organizata cu prilejul zilei Drapelului National, Basescu Traian a jignit din nou poporul roman « Hai ca se poate!

  3. Pingback: Festiv « Ioan Usca

  4. Pingback: Ce poţi dărui? « Gabriela Elena

  5. Pingback: parfumul iubirii « Rokssana's Blog

  6. Pingback: ce este dorul? « Rokssana's Blog

  7. Pingback: Inocentul – 2 « Ilarie

  8. Pingback: Geometrie neeuclidiană | Caius

  9. Pingback: Cum sa vorbesti despre patria ta « Rokssana's Blog

  10. Pingback: bunul simt « Rokssana's Blog

  11. lili3d zice:

    E adevărat că bunătatea sau răutatea (comportamentale) unui om îi dă acestuia frumusețea. Cunosc oameni relativ urâți care sunt foarte simpatici sau simpatizați și oameni frumoși d.p.d.v. fizic care devin foarte urâți din cauza comportamentului. De fapt, toată lumea știe asta.

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      De fapt, eu mă referisem strict la aspectul fizic; nu era o referire metaforică despre caracterul lor. Percepția asupra frumuseții fizice mi s-a modificat în urma acelui moment. 🙂

      Apreciază

  12. lili3d zice:

    De fapt, eu mă gândisem la devenirea fizică a frumuseții, datorită expresiei feței, dată de însușirile pozitive.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s