Zgomot

Cu multă vreme în urmă, puteam fi ușor caracterizat drept un „party animal„. Nu exista vreo sâmbătă, să nu fiu în discotecă sau în club, cu prietenii mei. Ba chiar, pe perioada vacanțelor școlare, eram prezent la apel cel puțin trei zile pe săptămână. Intram în club la ora 5 PM, începeam în spate, la biliard, continuam la bar și sfârșeam distracția pe ringul de dans, la 5 AM, în ziua următoare. Muzica la volum foarte ridicat era prietena mea. Acum, însă, stau și mă întreb: ce naiba s-a întâmplat? Când aud muzică tare de la vecini, îmi crește brusc pulsul și simt o dorință subită de a le sparge capetele respectivilor. O perioadă, am crezut că, date fiind spusele „pe vremea mea„, am îmbătrânit doar. Apoi, am crezut că am căpătat o problemă cu muzica, în general. Însă, după asta, am fost într-un club și, deodată, am realizat că mă simt în largul meu. Nu era nici faptul că am îmbătrânit, nici muzica, ci era faptul că nu doream să aud muzica altora și mai ales, când voiau alții. Cu muzica mea, n-am nicio problemă.

Știu exact de unde mi se trage – este de la creaturile care locuiesc cu un etaj mai jos. Aceștia m-au terorizat, pentru o vreme, cu manele. După ce le-am chemat poliția de vreo sută de ori (nu glumesc!) și după trei plângeri penale – una lui și două prietenilor acestuia – mi-am obținut, în sfârșit, liniștea. Însă, precum în povești, după ce am retezat capul balaurului, trei noi capete, tinere, au apărut în loc. Trei puști au preluat ștafeta de la dobitoci. Bineînțeles, tot cu manele, că asta pare să fie preferința noii generații. Deocamdată, vizitele poliției la sus-numiții sunt la început. Probabil, va mai dura ceva timp până se vor potoli. Însă mă uit la copiii de 12-13 ani din fața blocului, care ascultă manele la telefoane, și nu mă pot abține să nu mă întreb: nu cumva…?

Reclame

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Personale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Zgomot

  1. Pingback: Lucrarea – 3 « Ioan Usca

  2. Pingback: Inocentul – 20 « Ilarie

  3. Pingback: Melomanii | Caius

  4. Pingback: Masca temerilor noastre « Rokssana's Blog

  5. gabitzataz zice:

    Tot un ,,party animal,, eram si eu :)) Foarte frumos ai scris,cred ca semanam:)

    Apreciază

  6. Pingback: Intr-o tara in care pensiile sunt impozitate, se desfiinteaza spitale, se reduc salariile, se disponibilizeaza politisti si pompieri Tismaneanu are ca prioritate construirea unui muzeu al comunismului « Dum spiro, spero

  7. Pingback: Uite cine vroia sa ajunga deputat – Honorius Prigoana a pacalit 184 de tineri ca ii angajeaza la televiziunea “Romania Ta” « Hai ca se poate!

  8. Pingback: Shakespeare actualizat « Gabriela Elena

  9. Si ceea ce este de-a dreptul „incantator”, aceste manele nu pot sa fie ascultate doar de ei, ci iti impun sa asculti si tu, toti decibelii lansati in eter. 🙂

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Cu cât un om este mai primitiv, cu atât este mai gălăgios. Vorbește mai mult, are…opinii despre virtual orice, în timp ce respectul față de semenii săi este mai redus.

      Apreciază

  10. Pingback: Nu ucide! « Gabriela Elena

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.