Capitolul XXXI

*** Neliniști

Motto: „Why, then, should we ever sink overwhelmed with distress, when life is so soon over, and death is an entrance to happiness – to glory?”

După împăcarea cu Johan, Ragnar va efectua o serie de analize de rutină. Însă, rezultatul acestora va fi unul suspicios. Sângele sau avea un număr neobișnuit de mare de limfocite, leucocite și monocite. Prin urmare, va fi supus unor analize amănunțite. Va lua, mai întâi, drumul spitalului universitar Aker, pentru a fi testat pentru virusurile Epstein-Barr și HTLV 1 și 2. Rezultatele vor fi, din fericire, negative. Următorul drum îl va face la un centru privat de analize medicale, unde fusese trimis de medicul său de familie pentru a fi investigat pentru HIV și toxoplasmoză.

În ziua în care urma să ridice rezultatul analizelor, ca majoritatea oamenilor slabi, se va opri la o biserică, aflată în drumul său. Cu sufletul greu, va urca treptele, iar când va ajunge în dreptul ușii va constata, cu uimire, teamă și confuzie, că aceasta nu se deschide. „O biserică închisă la această oră?! Așa ceva nu este posibil!” – au fost gândurile care-i trecură prin minte. „Dumnezeu nu-mi permite să intru„, a fost un alt gând, înnăbușit însă înlăuntrul său. Va împinge de câteva ori acea ușă, până când va realiza că se deschidea prin tragere. Zăpăcit, va intra și se va reculege, preț de câteva minute, înăuntru. O rugă adresată lui Dumnezeu, acel Dumnezeu pe care-l renegase deseori, se va naște în gândurile sale; o rugă de a cruța viața sa și mai ales pe cea a iubitei sale Charlotte. Rezultatul va fi însă negativ, la ambele teste. Nu va ști vreodată dacă era mâna hazardului sau a divinității.

După aceste analize, va reveni la medicul de familie, care-l va trimite să facă o nouă serie de investigații; de această dată, pentru tuberculoză și leucemie. Va efectua aceste analize la spitalul universitar Ullevål. Acolo va fi supus mai întâi unui test IDR și i se va face o radiografie pulmonară, care vor infirma ipoteza tuberculozei. Va urma o puncție medulară, pentru depistarea unei posibile leucemii.

După primirea rezultatului puncției medulare, care era și acesta negativ, va reveni la medicul de familie. Aceasta va decide să refacă analizele inițiale. Însă, acestea vor avea aproape aceleași valori, ca și precedentele. Medicul va ridica atunci din umeri, incapabil de a găsi vreo soluție. Vor mai trece ani buni, până când un medic specialist, la care va face o vizită provocată de o altă afecțiune, va realiza despre ce boală era vorba.

La sfârșitul lunii octombrie a anului 2004, într-o seară ce părea a fi una absolut normală, a avut loc un eveniment care putea deveni unul tragic. În jurul orelor 20, Ragnar s-a ridicat brusc din pat, ducându-se la baie, care se găsea chiar lângă dormitor. Acolo, s-a oprit pe neașteptate, simțindu-se ciudat. Tot ceea ce își mai amintește este că se uita în oglindă, iar de acolo, pentru o clipă i s-a părut că-l privește băiatul cu ochii negri. Apoi, când s-a trezit, era întins pe jos, pe holul din fața intrării în baie, iar Charlotte îl pălmuia de zor, strigându-l disperată pe nume. A încercat să se ridice, dar picioarele i s-au înmuiat, iar o durere de cap teribilă îi provoca amețeli. Se pare că leșinase, iar în cădere lovise cu capul mânerul ușii băii, deschizând-o și ajungând pe hol. Lovitura îi spărsese capul, iar trauma suferită îi cauza aceste probleme locomotorii.

Va ajunge la spital în acea seară, fiind internat peste noapte pentru investigații amănunțite. Acolo, va fi supus unei electrocardiograme și unei tomografii cerebrale, precum și unor analize sanguine. Nimic anormal nu va fi descoperit – până și hemoleucograma era una normală. Totuși, durerea de cap și senzația de vertij îl vor însoți în următoarele zile, mai ales atunci când urca scări.

După ce își petrecuse o parte din lunile august, septembrie și octombrie, umblând prin spitale, două evenimente neprevăzute vor mai îndulci sfârșitul acelui an.

*

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Viața lui Ragnar. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Capitolul XXXI

  1. rokssana zice:

    o seara buna 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s