Păcate

În ultima vreme, am încercat să-mi aduc aminte toate păcatele mele – din punctul de vedere al religiei creștine. Pentru majoritatea, am cerut iertare de la Dumnezeul părinților mei, chiar dacă relația mea cu acesta a fost una tumultuoasă. Pentru că acesta este adevărul: regret majoritatea păcatelor mele. Totuși, pentru câteva dintre acestea – un număr care încape pe degetele unei mâini – nu mi-am cerut iertare. Dimpotrivă, am afirmat că, dacă m-aș întoarce în timp – de preferat începând cu prima lună a anului 1987 -, le-aș face din nou, ba chiar le-aș comite într-o formă mai gravă.

Nu regret acele păcate. Regret doar că nu am avut curajul să le comit așa cum îmi doream. Este prea târziu acum însă. Nu mai pot întoarce timpul. Ce s-a făcut, rămâne făcut.

Rostesc rugăciunea creștinilor de o viață întreagă, către zeul invizibil al lui Israel. Cred că este puterea obișnuintei, numiți-o superstiție dacă vreți, dar de când am învățat cuvintele, nu am încetat să mă rog; în fiecare zi. Aș vindeca lumea de tot răul, dacă aș putea. Voi continua să mă rog Dumnezeului părinților mei pentru pace pe pământ și alte asemenea nimicuri, pentru tot restul vieții mele. Chiar dacă îndoielile mi s-au născut în minte încă de la o vârstă fragedă, nu am încetat să sper, să mă rog… Chiar dacă nu m-a ascultat… aproape niciodată. L-am rugat să-i redea vorbirea bunicului meu în fiecare zi, de la acel accident vascular cerebral, până în ziua în care a fost coborât în mormânt. Ba chiar și după aceasta, din obișnuinta de a rosti cuvintele.

Nu se spune degeaba „drepții în cer, păcătoșii în abis„… Însă nu mă voi opri; chiar dacă nu sunt decât o afurisită de maimuță. Precum în cutia Pandorei, speranța mea se găsește undeva în adâncurile minții mele, ascunsă și din ce în ce mai redusă.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Gânduri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Păcate

  1. lili3d zice:

    Faptul că nu îți regreți toate păcatele înseamnă că încă mai ești tânăr.
    Continuă să cauți și să te rogi. Poate, cândva, vei găsi. Poate se află în tine ceea ce cauți (Așa zic toți). Poate nu. Se pare că nu avem de ales decât să căutăm în adâncurile propriilor noastre ființe. Celelalte variante par a fi iluzii.

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Nu, nu prea cred. Păcatele despre care vorbesc sunt unele…dulci. Și când voi fi bătrân, voi regreta doar că nu mă pot întoarce în timp, să le comit din nou. 🙂

      Apreciază

  2. Pingback: Alianţe « Ioan Usca

  3. Pingback: marturisiri si anateme « Rokssana's Blog

  4. Pingback: Inocentul – 27 « Ilarie

  5. Pingback: Limba nenumibilă | Caius

  6. Pingback: 60.000 de israelieni au protestat în strada fata de politicile economice ale guvernului israelian – In Romania 65.000 de tineri s-au distrat la Liberty Parade « Hai ca se poate!

  7. Pingback: Il rog pe Cristian Preda sa nu mai mimeze dizidenta « Dum spiro, spero

  8. Pingback: Egloga destinului tragic « Rokssana's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s