Capitolul XXXII

*** Acasă

Motto: „He is the happiest, be he king or peasant, who finds peace in his home”

În a doua jumătate a lunii noiembrie, proprietara casei în care se găsea cabinetul stomatologic unde lucra Charlotte, cunoscând povestea tragică a motanului Oddvar, îi va propune acesteia adoptarea unuia dintre pisoii ei. Aceasta îi va comunica propunerea lui Ragnar, iar acesta din urmă va aproba acțiunea. Îl vor boteza Tyr și va deveni insula lor de acalmie, într-o lume agitată.

La doar câteva luni după împăcarea cu tatăl său, părinții lui Ragnar se vor auto-invita într-o vizită la casa din cartierul Sagene, unde cei doi tineri locuiau cu chirie. Era prima vizită a lui Johan acolo – Anna mai fusese de câteva ori; mai ales, pentru a avea grijă de motanul Oddvar, atunci când erau plecați în concediu. Motivul vizitei le fusese deja dezvăluit de Anna: Johan hotărâse, împreună cu soția sa, să vândă apartamentul din Nordraaks Gate. Totodată, Ragnar urma să primească o parte din suma rezultată în urma acestei tranzacții. Vestea sosea într-un moment în care răbdarea Charlottei ajunsese la limită; aceasta se săturase să locuiască cu chirie, dorindu-și propria ei casă.

În luna martie a anului 2005, apartamentul era vândut, pentru o sumă considerabilă. Mai puțin de o treime din aceasta îi va reveni lui Ragnar. Cu acești bani și cei pe care-i aveau strânși, la începutul lunii aprilie, Ragnar și Charlotte vor cumpăra un mic apartament cu două camere în cartierul Grünerløkka. Asta, după ce petrecuseră o lună de zile pe drumuri, căutând și vizitând diverse case; în general, locuințe aflate în suburbiile capitalei. În cele din urmă, sumă avută la dispoziție fiind insuficientă pentru achiziționarea unei locuințe la curte, care să îndeplinească niște criterii minime de decență, vor opta pentru acel apartament. Spațiul nu era unul foarte mare, dar apartamentul era situat într-o zona civilizată, iar motivul principal pentru care îl aleseseră, era faptul că avea două camere – nu-și doriseră să se înghesuie într-o garsonieră.

Cu finanțele aproape secătuite după această acțiune, cei doi se vor ocupa personal de renovarea apartamentului, în lunile aprilie și mai. Starea în care se afla acesta, la momentul cumpărării, nu era una foarte grozavă, necesitând unele îmbunătățiri. După încheierea renovării, se vor muta, în noua lor casă, pe data de 15 mai a anului 2005.

După o lungă călătorie, plină de tot felul de obstacole, cei doi se linișteau în cele din urmă, găsindu-și pacea interioară și ajungând „acasă„. Sau, cel puțin, așa au sperat.

Primele luni au fost unele fericite, cei doi bucurându-se de viața în doi, aproape la fel ca în primul an împreună. Lipsiți de stresul chiriei, de vizitele neplăcute ale proprietarilor, cei doi simțeau că trăiesc viața la adevăratul ei potențial.

Însă, în lunile care vor urma, relația lui Ragnar cu Charlotte va începe să se schimbe. Dacă, până atunci, semnele acestei schimbări fuseseră aproape imperceptibile, în apartamentul din Grünerløkka, viața cuplului va deveni una tensionată. Mai întâi, trebuie spus că după împăcarea cu Johan, cei doi tineri fuseseră invitați să vină într-o vizită, în apartamentul din Nordraaks Gate. Charlotte, însă, refuzase aproape violent, spunând că nu va mai călca în acea casă, niciodată. Ragnar i-a respectat atunci dorința și a refuzat invitația, sub un pretext oarecare. Acum, după mutarea în apartamentul din Grünerløkka, Charlotte va refuza să-i viziteze pe părinții lui Ragnar în noua lor casă, un apartament cu patru camere din cartierul Grønland, considerându-i vinovați pentru anii de exil. Gestul acestora, reparatoriu, de a vinde apartamentul Nordraaks Gate și de a le oferi o sumă de bani, i se părea tardiv Charlottei.

Cu toate acestea, Ragnar va insista asupra acestui aspect, și o va lua cu el în prima sa vizită în apartamentul din Grønland. Aceasta, la fel ca și următoarele, va fi una ciudată, Charlotte fiind mereu nemulțumită și făcând tot felul de comentarii nepotrivite și răutăcioase. Acest lucru va duce, deloc neașteptat, la rărirea acestui gen de evenimente. Mai ales că, după fiecare dintre aceste vizite, cei doi o sfârșeau certându-se acasă.

Totuși, cu excepția acestor momente, provocate întotdeauna de aversiunea Charlottei față de părinții lui Ragnar, relația celor doi era una destul de bună.

*

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Viața lui Ragnar. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s