Normal, anormal, sănătos, deviant

La începutul acestei săptămâni, am făcut vizita medicală anuală obligatorie. În cadrul acesteia, se găsește și test psihologic, al cărui principal scop este de a-i detecta pe cei cărora nu le mai funcționează mintea normal; care au devenit periculoși pentru funcționarea companiei noastre. Nu este nici primul, nici ultimul test de acest gen pe care-l completez, însă, anul acesta, am făcut o mică statistică, observând că doar la zece întrebări am răspuns în mod cinstit.

Am știut întotdeauna că sunt diferit de majoritatea oamenilor. Nu în sensul că aș fi vreun psihopat, lipsit de sentimente sau empatie, ci dimpotrivă – sunt mult mai…sensibil decât restul. Lucruri care pe alții, „normali„, îi lasă reci, mie îmi produc o vie emoție. Totuși, mă întreb câți dintre „normali” mint la aceste teste?

Mereu m-am întrebat, dacă eu sunt cel anormal, ce fel de afecțiune psihică am, atunci? În acest scop, am studiat puțin psihologia umană, însă n-am reușit să ajung la vreo concluzie categorică.

Recent, am făcut un test online, care – dincolo de doza de amuzament – parcă s-a apropiat destul de mult de personalitatea mea. Destul…însă, nu în totalitate. Deoarece, cine poate defini normalitatea? Desigur, bolile psihice grave pot fi identificate cu ușurință, uneori, însă restul oamenilor, cei normali, sunt un amestec de stări și de tipuri de personalitate. Nu există un tip de personalitate absolută. Când vine vorba despre definirea normalității, psihologia merge pe o gheață extrem de subțire. Provocările căruia trebuie să-i facă față omul modern, mult mai complexe decât în vremuri apuse, odată cu creșterea gradului de libertate personală, modifică periodic granița dintre normal și anormal. Un comportament, care era văzut drept anormal cu un secol în urmă, este tolerat și privit ca banal în zilele noastre. Bineînțeles, asta nu înseamnă că respectiva atitudine este mai puțin patologică decât era acum o sută de ani, ci doar că societatea a ales să accepte un astfel de comportament. Nu voi da exemple, pentru ca unele persoane să nu se simtă lezate.

În consecință, deși conștientizez că sunt diferit de majoritatea, nu cred că asta-mi afectează în vreun fel capacitatea de integrare în societate. Aș spune chiar că reușesc să mă fac pierdut în mulțime cu un succes deosebit.

Mai jos, urmează concluziile testului online, pentru conformitate. Fiecare trăsătură de personalitate are o legătură care duce către explicația acesteia. Aș avea de comentat doar despre tendința către schizofrenie, care ar fi ridicată. Caracteristicile acestei tulburări, descrise la link-ul respectiv, nu le recunosc în comportamentul meu. Dar, mă rog, se pare că nebunii nu-și dau seama că sunt nebuni. La finalul tabelului, se găsește și legătura către respectivul test, pentru cei care cunosc engleza suficient și vor să-l completeze.

Disorder Rating
Paranoid: High
Schizoid: High
Schizotypal: Low
Antisocial: Moderate
Borderline: Low
Histrionic: Moderate
Narcissistic: High
Avoidant: Moderate
Dependent: Low
Obsessive-Compulsive: High

Personality Disorder Test
Personality Disorder Information

 

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Felurite. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Normal, anormal, sănătos, deviant

  1. rokssana zice:

    m-ai facut curioasa..maine fac testul 🙂

    Apreciază

  2. papornitacuvorbe zice:

    definirea „normalului” i-a preocupat dintotdeauna pe psihologi şi sociologi în special, însă o definiţie universal valabilă şi universal acceptată nu se va putea da nicicînd, pentru că „normalul” este ceva în continuă schimbare, el este influenţat de evoluţia societăţii şi impus de aceasta din urmă. eu unul nu am de gînd să îmi fac vreun astfel de test, pentru că ştiu dinainte că nu am cum să mă încadrez în ceea ce e considerat normal, dezirabil; şi, sincer să fiu, prefer „anormalitatea” mea unei „normalităţi” anormale impusă de o societate bolnavă

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Cred că fiecare om care a simțit că nu se încadrează în tiparele normalității, la vremea lui, a avut această părere: că societatea în care trăiește este bolnavă. Acest din urmă lucru fie este adevărat, fie nu. Iar dacă societatea nu este bolnavă, atunci… Însă, la urma urmei, cred că majoritatea oamenilor au o trăsătură de personalitate exacerbată, suferind de o afecțiune psihică moderată.

      Apreciază

  3. Pingback: îmblânzeşte-mă « Rokssana's Blog

  4. Pingback: Superficialitatea « Rokssana's Blog

  5. Theodora zice:

    O sa incerc sa vad daca engleza pe care o stiu este suficienta

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s