De ce?

[Postare scrisă la data de 6 august 2011, inspirată de Donatien Alphonse François, marquis de Sade.]
Dragă cititorule, nu cunosc motivele pentru care intri pe blogul meu și, sincer să fiu, nici nu mă interesează să le aflu. Când am început să scriu aici, mă găseam în căutarea unui loc de refugiu, de refulare; un loc unde puteam să fiu eu însumi, fără teama că voi fi judecat sau rănit de cei din jur. Totuși, dintr-o reținere semi-pudică, pe care n-o înțeleg în totalitate acum, adevărata poveste nu a fost dezvăluită complet. Poate că mi-a fost teamă că familia, amicii sau cunoscuții vor descoperi acest blog și mă vor identifica. Însă i-am avertizat și îi voi mai avertiza încă o dată: dacă veți privi în abis, fiți siguri că și abisul va privi în voi. Dacă voiți să vă asumați acest risc, fiți bineveniți! – dacă nu, valea!

Prin urmare, am hotărât că este vremea să las deoparte inhibițiile și să eliberez latura mea întunecată pe deplin. Astfel, tenebrele minții mele vor fi revelate fără niciun fel de menajamente. Chiar cu riscul de a-mi alunga unii cititori, prea puritani pentru astfel de povești. Însă pentru a afla ce este virtutea, mai întâi trebuie să știm ce este viciul.

De vreme ce majoritatea capitolelor din „Viața lui Ragnar” au fost publicate deja, unele aspecte ale poveștii vor reveni sub forma unor scurte povestiri. Voi alcătui o listă cu ceea ce a fost omis și voi hotărî ce anume merită sau nu să fie publicat. Nu foarte curând însă, pentru că voi intra în vacanță, în scurt timp. Dar demonul a fost eliberat din cușca sa.

De ce am ajuns la această concluzie? Răspunsul este unul simplu, dar complex în același timp. Am meditat asupra rostului acestui blog și m-am întrebat: de ce scriu? Găsesc plăcere în asta? Este ceva stimulant, recreativ, să-mi dezvălui gândurile cele mai intime unor străini? Răspunsul pe care l-am găsit la aceste întrebări este conținut parțial de cele afirmate în a doua frază a acestei postări. Scrisul îmi oferă relaxare, punct. Chiar dacă majoritatea celor scrise sunt trăiri personale sau sunt inspirate după întâmplări din viața mea, voi încerca neobosit să caut acea sclipire artistică, cea care pare să nu mai vină.

Cu toții ne aflăm în căutarea unei identități spirituale. Este poate aventura în necunoscut, cea care ne atrage sau poate, pur și simplu, lecturarea gândurilor altcuiva constituie doar o metodă de omorâre a timpului. Poate că unele gânduri ne sunt cunoscute, pentru că ne-au trecut și nouă prin minte, cândva. Poate că altele ne repugnă complet și ne revoltă însăși faptul că există oameni care gândesc astfel. Oricum, orice demers este inutil; orice acumulare de idei, de gânduri, de bogății materiale sau spirituale, de noi experiențe – toate sunt sortite eșecului. Nimic nu contează cu adevărat, atunci când ne vom încheia scurta noastră ședere în această lume. Pentru că asta este tot ceea ce avem; nu știm nimic despre altceva. Este mult, este puțin? Probabil că nu este suficient, dar ce putem face? Nimic din ceea ce ne stă în putință nu va schimba inevitabilul. Și atunci, ce ne mai rămâne? „Căci nu este nimic mai bun pentru om sub soare, decât să mănânce, să bea și să se veselească” – așa spune Ecclesiastul. Și să citească, aș adăuga eu. Deoarece, nu există nimic pe lumea aceasta care să se apropie mai mult de magie, decât arta așternerii cuvintelor pe hârtie. Mă înclin în fața menestrelilor scrisului, eu, un umil învățăcel lipsit de talent.

Pregătiți-vă pentru o călătorie pe un tărâm sumbru și profund vicios: adâncurile minții mele. Cele mai negre gânduri și fapte vor cunoaște lumina zilei, unele în premieră absolută, redate prin scrierea pe acest blog. Continuați să citiți, dacă îndrăzniți!

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Gânduri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la De ce?

  1. Roxandrei zice:

    Ceva ma face sa cred ca nu ai facut nimic diabolic in viata ta reala. Cu siguranta daca cineva a facut ceva ilegal nu va da veste in tara. Din cauza ca vechiul blog era cunoscut de toti prietenii mei, nu mai putea scrie asa de usor intamplari ce ii privesc si pe ei.
    „un loc unde puteam să fiu eu însumi, fără teama că voi fi judecat sau rănit de cei din jur”
    Eu unul am primit multe comentarii rautacioase asa ca tot vi fi judecat sau ranit, dar pentru ca nu iti pasa ce zice un necunoscut probabil nu vei pune la suflet.
    Ma bucur ca ai decis sa iti dezlantui adevarate ta putere creatoare.

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Codul penal din România conține ceea ce se numește „prescrierea faptei”. Chiar și omorurile se prescriu după 15 ani. În plus, am dezvăluit deja faptul că am săvârșit unele fapte penale. Nu am descris cu exactitate modus operandi, dar…
      Adevărat, nu mă afectează cu nimic părerea unui necunoscut. Nu pot fi rănit aici, indiferent de ce mi-ar spune cineva. I don’t give a f**k.

      Apreciază

  2. Quidam zice:

    N-ai idee ce bucurie mi-a adus post-ul asta! 😀 Tot ce pot sa spun e: FINNALY! Astept asta de 10 luni! Sper tare mult sa nu te razgandesti! Abia acum blogul asta ar incepe sa se apropie de ce ar fi trebuit sa fie de la inceput.

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Nu m-am răzgândit, însă, accentul trebuie pus pe „voi hotărî ce anume merită sau nu să fie publicat”. 🙂 Nu toate poveștile sordide își vor găsi locul aici. Însă, sunt oarecum dezamăgit de faptul că te bucuri. Oamenii nu ar trebuie să aibă sentimente plăcute atunci când află povești dezagreabile. Sau această bucurie este provocată de faptul că speri că, astfel, acea licărire artistică abia întrezărită să fie finalmente eliberată? :mrgreen:

      Apreciază

  3. Quidam zice:

    Acele povesti dezagreabile sunt o parte din tine pe care in sfarsit te-ai decis sa nu o mai protejezi. M-as fi bucurat la fel de tare daca in loc de „tenebrele” mintii tale ai fi hotarat sa impartasesti vise pline de optimism, ganduri fericite si fapte eroice. Dar cum asta nu e cazul, profit de orice bucatica de adevar pe care o oferi. 🙂 Si stai linistit, acea licarire artistica nu se va concretiza aici. Nu inca. 😉

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Tocmai scriam un răspuns stufos, când Firefox crashed unexpectedly. Iar acum nu mai am chef să-l rescriu. Voi comenta doar chestiunea cu „orice bucățică de adevăr”…care induce ideea că până acum am mințit. Totuși, toate faptele sunt redate din punctul meu de vedere; alții ar putea să-și amintească lucrurile în mod diferit. 🙂 Inclusiv acele „bucățele” de adevăr. Adevărul a fost rostit și până acum, doar că unele aspecte au fost omise.

      Apreciază

      • Quidam zice:

        Nu am vrut sa insinuez nici o secunda ca pana acum ai mintit! Insa vezi tu, pe mine nu corectitudinea relatarii faptelor ma intereseaza. Adevarul pe care chiar vreau sa il stiu, e adevarul despre tine. Realitatile din viata ta, sunt doar o parte din el; la fel cum sunt si adevarurile rostite, cele omise, subiectele pe care le eviti, cuvintele care te fac sa reactionezi intr-un anumit fel, intelesurile pe care le atribuii unor vorbe, lucrurile despre care ai vrea sa vorbesti dar nu poti, felul in care te explici, felul in care ii explici pe altii… si multe altele, din care incerc eu sa inteleg cate ceva! Din spatele restrictiilor, din umbra sugestiilor, de pe dupa valul artistic, incerc sa aflu cine esti tu cu adevarat. 🙂

        Apreciază

  4. Ragnar zice:

    Yep, I wash fishing. 🙂 Din conversațiile virtuale nu desprinzi întotdeauna sensul unor propoziții.
    Cine sunt? Când afli răspunsul, anunță-mă și pe mine.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s