Acasă

Nu intenționam să scriu ceva astăzi, chiar în ziua revenirii acasă, mai ales după o călătorie epuizantă de zece ore și 35 de minute. Și nu, nu vin din Libia. 🙂 Însă, mi-am zis că, dacă tot nu am ce face la această oră, mai bine să postez ceva pe blog.
Această vacanță a fost una obositoare, deși nu am fost decât în două locuri – la mare și la țară. Vremea a fost extraordinară, se pare că totuși cineva mă iubește acolo sus. O singură zi a fost ușor înnorată, restul fiind însorite. Singurul regret este că nu ne-am putut prelungi concediul până pe 4 septembrie. Eu puteam, ea nu. Deoarece, în pofida faptului că ați auzit pe la unii sau pe la alții că vara s-a încheiat, vă pot garanta că vremea de vară mai ține cel puțin până pe 10 septembrie.

Totuși, trebuie să recunosc faptul că micul meu plan malefic a dat greș. Oricum, știam că există și această posibilitate. Nu este prima oară când merg la Hovjordet și nu mă întâlnesc cu ea. Cu toate acestea, m-am regăsit cu sora ei, Pernille. Ea spune că nu ne-am mai văzut din anul 1999, însă, eu nu sunt atât de sigur. Posibil să aibă totuși dreptate, deoarece ultima oară când am văzut-o nu semăna deloc cu sora ei, pe când acum, seamănă izbitor cu aceasta. Pernille avea 15 ani în 1999. Îmi amintesc despre ea că, atunci când era mică, obișnuia să ne urmărească peste tot, pe mine și pe Lene. Prin asta, ne irita la culme. Iar acum arată exact ca sora ei, pe când aceasta din urmă avea vreo 15-16 ani, cu deosebirea că poartă ochelari de vedere…

În ce consta planul meu? Păi, nu era ceva chiar atât de malefic, pe cât ați fi crezut. Dacă își amintește cineva, am spus mai demult că nu am nicio fotografie cu roșcata reveriilor mele. Această eroare urma să o corectez. Însă, n-am reușit. Totuși, ca de fiecare dată, mai există și anul viitor.
În încheiere, mi-a simțit cineva lipsa? 🙂