Quis leget haec?

Peste mai puțin de două luni, se vor împlini nouă ani de când lucrez la această companie. Am fost atras de veniturile mari, de stabilitate, de posibilitatea de a te pierde în mulțime și de alte beneficii materiale. Ultimele, s-au cam restrâns de când cu guvernarea portocalie. Totuși, am beneficiat de măriri salariale chiar și în acești ani de criză, 2010 și 2011. Însă, la scurtă vreme după angajare, a început să-mi displacă acest loc de muncă. Programul este neplăcut, poți să te trezești că lucrezi ba ziua, ba noaptea, fără să fii anunțat despre modificarea orarului decât cu o zi sau două înainte. Poți să lucrezi și câte 12-14 ore sau 21 de zile consecutive, fără pauză (ok, ultima chestie s-a întâmplat o singură dată). Rare sunt ocaziile când știi cu certitudine ce vei face sau unde vei lucra în ziua următoare. Și, uneori, chiar dacă fuseseși anunțat că vei face un anumit lucru și vei merge într-un anumit loc, odată ajuns la serviciu, vei avea surpriza să constați că ordinele s-au schimbat, de la o zi la alta. Pe scurt, acest serviciu este stresant.
Și ce-i cu asta?, vor spune unii. Nu este cu nimic mai stresant decât alte locuri de muncă. Oare? Să vedem…

Prima oară s-a întâmplat în anul 2004. Apoi, după cum am aflat de la unii colegi, astfel de întâmplări erau deja ceva obișnuit la acest loc de muncă. În acel fatidic an 2004, Dl. M. – un coleg aflat într-o poziție de conducere, în vârstă de doar 47 de ani – avea un accident vascular cerebral, sucombând, ca urmare a acestuia. A urmat Dl.S., în anul 2005; de data asta, ca urmare a unui infarct. Acesta din urmă avea puțin peste 50 de ani.
De atunci, rar este anul în care nu moare nimeni. Iar cauzele sunt mereu aceleași: accident vascular cerebral sau probleme cardiace. Acest an a intrat deja în istorie. Mai întâi, la început a decedat Dl.G., în vârstă de 48 de ani. Acesta era la pescuit, singur, prin luna martie. A fost găsit lângă mașina sa, rezemat de aceasta. Nu știe nimeni cu exactitate cauza decesului, se pare totuși că ar fi fost un stop cardio-respirator. Apoi, prin luna iulie a urmat Dl.F., care a murit în urma unui infarct, la doar 38 de ani. Cel mai recent caz este al domnului P., care a avut un accident vascular cerebral, la doar 28 de ani.

Ceva ne ucide… Am auzit anumite zvonuri, despre radiații și alte chestiuni, însă nimeni nu știe cu certitudine ceva concret. Nu numai actualii angajați sunt afectați, ci și pensionarii. Deseori, se întâmplă să aflăm că o persoană a decedat la doar un an sau doi după pensionare. Și la aceștia, întotdeauna, este un infarct sau un accident vascular cerebral. Aș putea să plec, dar asta nu garantează că voi scăpa.
Probabil, nu ar trebui să scriu aceste lucruri… But, frankly, I don’t give a damn.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Personale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

19 răspunsuri la Quis leget haec?

  1. rokssana zice:

    armata..transmisiuni…imi suna ceva cunoscut 🙂

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Nope, not even close. Am mai spus că nu sunt bugetar. 🙂 De-a lungul timpului, în anumite postări, am comis câteva erori, care, corelate, dezvăluie domeniul meu de activitate. Îmi plac ghicitorile… 🙂

      Apreciază

  2. Bănuiesc că vă macină mult această chestiune dacă ați simțit nevoia să vă spuneți oful. Din păcate banii nu se câștigă decât cu riscuri. Politicienii și funcționarii statului, cei corupți, nu riscă nimic. Iar cei puțini cinstiți nici atâta. Vă doresc multă sănătate !

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Îl cunoșteam personal pe Dl. G. Iar acesta avea o sănătate de fier; acel om nici măcar nu răcea niciodată. De altfel, niciunul dintre cei care au murit nu au avut simptome înainte. Pur și simplu au căzut… Așa că, da, mă tem, pentru că nu știu cu ce mă confrunt.
      Mulțumesc de urare. 🙂

      Apreciază

  3. Pingback: Ancheta – 6 « Ioan Usca

  4. Pingback: Puterea de a-ti asuma propria poveste « Rokssana's Blog

  5. Pingback: 59 de principii ale profesorului de succes(2,3,4) | innerspacejournal

  6. questIon zice:

    1. Culegerea si distribuirea, discreta, de informatii?
    2. Timonier?
    3. Energii neconventionale?
    4. Agent psihotronic?
    5. Aeronautica?
    6. Controlor de (inalta) calitate?

    Apreciază

  7. questIon zice:

    In loc de a reitera evidentele, mai bine ai oferi niste informatii suplimentare… Stiu deja: esti crunt, neindurator si negru pana-n mitocondrii. Sa revenim insa la ce ma intereseaza:
    7. Babysitter?
    8. Trapezist?
    9. Constructii de drumuri, poduri si tuneluri?
    10. Unul dintre cei patru calareti ai Apocalipsei?
    11. Consultant Metrorex?
    12. Productie de cabluri si conductoare electrice?
    De folosit, recunosc ca nu-mi foloseste decat pentru a inabusi o posibila obsesie (nu-ti inchipui ca esti singurul cu aplecari OCD-ish!). Doar n-am vrea ca, in lipsa unei informatii certe, sa ajung sa te visez noaptea, mereu in alta „uniforma”…

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Aha…
      Pot să-ți spun doar atât: ești foarte aproape… Foarte aproape.

      Apreciază

      • questIon zice:

        Nici nu stiu daca sa ma bucur sau sa ma enervez infiorator. Cum sa sun un prieten ori sa intreb publicul nu pot, te-as ruga sa facem un seventy-thirty… Iar daca varianta corecta este a 10-a, eu zic sa nu te mai ascunzi si sa iti asumi neintarziat…

        Apreciază

      • Ragnar zice:

        Varianta a zecea? Ești amuzant/ă. 🙂 Am spus că ești aproape, nu că vreuna dintre variante ar fi corectă. Deși a zecea sună atât de tentant… Voi spune totuși pas.

        Apreciază

  8. Il Serpente zice:

    Ms din nou Ragnar pentru informații , încă puțin , 2-3 postări de genul și o să-ți zic exact cu ce te ocupi , oricum mi s-a părut curioasă chestia cu atacurile cerebrale ale bossilor firmei la care lucrezi , nu știu ce să zic , dar la nivelul acela la care te afli tu ar putea fi vorba de atentate ? adică să fim serioși poate cei decedați nu făceau cum vroiau anumite persoane și atunci …..poc atentat (și să nu-mi zici că un atac cerebral sau un infarct nu poate fi cauzat din exterior ca nu te cred ) mai ales ca Dl G avea o sănătate de fier … urât ce să zic , tot ce pot să-ți spun e să nu te gândești să preiei vreo funcție de conducere …..

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Dar te înșeli: nici măcar nu ești pe aproape. Pentru că bănuiesc cam ce ai putea crede despre mine. Toate detaliile „oferite” au fost special menționate pentru a induce în eroare.

      Apreciază

      • Il Serpente zice:

        Sau faptul că ma apropii vertiginos de mult de adevăr te-a făcut să îmi răspunzi astfel ?. Și mai e și faptul că nu ai comentat nimic de presupunerile mele legate de ce s-a întâmplat cu acei oameni de la job-ul tău . Eu totuși cred că sunt pe calea cea bună …

        Apreciază

      • Ragnar zice:

        Nu am comentat ceva legat de asta, pentru că ești departe de adevăr. Și asta m-a amuzat. O singură persoană a fost aproape, într-un fel, să ghicească adevărata mea ocupație. Indiciile sunt chiar aici, dar sunt greu de văzut. Continuă însă pe calea pe care mergi. 😉

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s