Nimicul

Nu cu multă vreme în urmă, unele voci postulau triumfătoare existența Nimicului, dincolo de contradicția noțiunii, lucru care ar dovedi, odată pentru totdeauna, absența vreunui Demiurg. Motivul acestei negări era dat de descoperirea vidului. Totuși, să vedem, chiar există acest Nimic?

Fizica a exercitat o atracție deosebită de-a lungul timpului asupra mea, probabil din același motiv pentru care am studiat și religia: încercând să găsesc un răspuns pentru o existență care pare haotică și accidentală. Iar vidul reprezenta o problemă, deoarece însăși noțiunea de Nimic induce ideea că dacă acesta există, atunci înainte de nașterea universului nu exista Nimic, iar astfel acesta nu mai necesită un creator. Cu toate acestea, eu spun că Nimicul nu există, chiar dacă pare un truism, iar varianta cealaltă (Nimicul există) sună extrem de ciudat. Pentru a înțelege, trebuie făcută diferența între vidul cosmic și vidul absolut – nimicul propriu-zis, un spațiu fără nicio energie. Ei bine, un astfel de spațiu mort nu există în realitate. Dacă această afirmație este adevărată, atunci se naște întrebarea: ce se găsește dincolo de hotarele spațiului cunoscut? Deoarece, avem un univers cu o formă care ar trebui să fie, teoretic, de sferă, posibil cu margini neregulate. Dar dincolo de acesta? Vidul absolut? Însă poate exista universul, care reprezintă un fenomen volumetric, într-un vid absolut? Prin definiție, un vid absolut nu poate avea volum, cu atât mai puțin o formă bine-definită. Așadar, există vidul absolut?

Implicațiile existenței vidului absolut sunt majore, și nu sunt numai științifice. Absența vidului absolut, a Nimicului, este egală cu existența a „ceva„, să-l numim Existența. Iar chestiunea esențială pentru rezolvarea acestei probleme este Big Bang-ul. Dacă universul a avut un început, iar înainte de acest început nu putea să nu existe nimic, existând „ceva„, atunci acel ceva, acea Existență, este ceea ce căutăm să descoperim întreaga noastră viață. Conștiința fără început și fără sfârșit, răspunsul la toate întrebările noastre și speranța că această existență efemeră nu este chiar inutilă. Totuși, cum putem dovedi că Nimicul absolut nu există?

Pentru a intra în detalii, să ne gândim la valoarea zero. Există aceasta cu adevărat sau reprezintă doar o construcție matematică artificială, determinabilă prin calcule, dar la fel de iluzorie precum super-stringurile? Imaginați-vă că pe o masă se găsesc trei mere. Dacă luăm acele mere de pe masă, putem spune că pe masă se găsesc zero mere? Știu, este un subterfugiu asemănător cu paradoxul lui Zenon, care a încercat să dovedească că de fapt nimic nu este în mișcare în realitatea noastră. Însă nu se poate susține nici că valoarea zero există, deoarece dacă nu este nimic acolo, atunci nu se poate afirma despre acel lucru că există în realitate. Este așa cum a spus Einstein: deși poți dovedi dacă un calcul matematic este corect sau nu, nu întotdeauna înseamnă că acest lucru este și adevărat. Într-adevăr, acesta constituie unul dintre marile paradoxuri ale matematicii. Prin urmare, asta ne determină să suspectăm că valoarea zero este o noțiune falsă, la fel de ireală precum vidul absolut și fără vreo susținere în realitatea înconjurătoare. Cineva poate desigur contesta acest lucru, demonstrând că valoarea zero se găsește în realitate. Aparent, același lucru se poate spune și despre infinit, dar dacă se va afirma însă că înainte ca universul să existe nu exista nimic, adică zero existență, acest lucru este fals, deoarece dacă vidul absolut nu există, nu se poate susține că înainte de apariția universului nu exista nimic. Iar astfel, valoarea zero nu există în realitate, în timp ce infinitul există. Întrucât, ce reprezintă valoarea zero altceva decât absența a „ceva„? Iar „ceva” întotdeauna există în realitate, enunțând așadar existența infinitului și astfel a unui Creator, indiferent ce ar însemna asta.