În timpul liber

Cu câțiva ani în urmă îmi venise ideea înființării unei fundații, al cărei scop trebuia să fie aducerea unui strop de bucurie în viața bătrânilor rămași singuri pe lume, aflați în aziluri. Intenția îmi fusese sugerată de un film american, al cărui titlu, din păcate, nu mi-l mai aduc aminte. Ce urma să facă acea fundație? Păi, urma să ghideze tineri sau mai puțin tineri voluntari care să viziteze bătrânii sus-numiți, cel puțin o dată pe lună și să le asculte pur și simplu păsurile. Să converseze cu aceștia. Iar dacă le puteau oferi și un oarecare ajutor material, acesta era binevenit. Bineînțeles, ideea nu s-a concretizat din motivul lipsei timpului necesar pentru așa ceva. Cu vreo doi sau trei ani în urmă, am observat că cineva a înființat o fundație care are exact același scop. Se pare că nu am fost singurul căruia i-a venit acea idee.

Așa se întâmplă de fiecare dată când îmi vine o idee – mereu apare această problemă, a timpului liber foarte redus, care mă împiedică să fac ceea ce vreau. Uneori, am la dispoziție doar o oră sau două libere pe zi. În acest interval, nici nu am timp să mă duc și mă întorc de undeva. Însă, întotdeauna fac alte planuri, câteodată chiar foarte precis conturate. Desigur, de cele mai multe ori, se alege praful și de acestea din același motiv sus-numit. Prin urmare, am considerat că dacă nu am suficient timp să-i ajut pe alții, mai bine mă ocup de mine.

Astfel, în ultima perioadă, am reînceput să fac lucruri pe care le făceam cu plăcere în adolescență. Ca, de exemplu, să pierd o seară de sâmbătă urmărind meciuri de fotbal, din campionate diverse. Fotbalul este numărul trei pe lista sporturilor mele preferate. Cu toate acestea, uitatul la televizor a devenit o activitate tot mai rară. De la începutul lunii iunie, nu mă mai uit la televizor de luni până vineri, decât dacă este un eveniment sportiv interesant. Doar în weekend mai urmăresc ceva la televizor, fie că este un film sau un meci. Și, după cum cred că s-a putut observa, am redus și timpul petrecut la calculator, deoarece îmi dedic timpul liber altor activități, precum cititul sau ieșitul prin parcuri. Nu sunt genul care să-și piardă timpul la o terasă sau printr-un mall; prefer natura, fie aceasta una de origine antropică. Nu m-am hotărât încă unde voi merge când va veni frigul, pentru că, ultima oară când am fost iarna într-un parc, eram doar noi doi, o gașcă de câini vagabonzi și niște veverițe stinghere și, în plus, am răcit zdravăn atunci. Poate totuși voi petrece mai mult timp scriind pe blog la iarnă, cine știe? Până atunci, sunt tot aici; mai rar și poate cu postări ceva mai străvezii, dar sunt.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Personale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la În timpul liber

  1. Pingback: life in pictures 6 « Rokssana's Blog

  2. Stefania zice:

    Pacat ca nu-ti concretizezi ideile. E foarte bun voluntariatul , dar pana la un anumit punct. Oamenii batrani sunt bucurosi sa-i asculti si ca esti interesat de soarta lor , insa dupa cateva vizite vor mai mult de atat, vor atentii materiale, ori daca nu ai o sursa in capul lor se naste suspiciunea ca-i vizitezi cu un altfel de scop si ca esti un posibil infractor. Si-o spun dintr-o mica experienta, dar aceasta nu o spun intr-un scop descurajator, mai mult prevestitor.

    O, Maria Sa Timpul, nu favorizeaza pe nimeni, tuturor ni se daruieste doar asa cu picatura 🙂

    O Duminica minunata iti doresc Ragnar 🙂

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Da, mi-a trecut prin minte și posibilitatea ca bătrânii să fie reticenți. Nu aș vedea însă de ce ar fi suspicioși, dacă sunt singuri, fără posesiuni materiale. Ce altceva ai putea dori de la ei?
      Mulțumesc. Aș adăuga „la fel”, dar este deja luni. 🙂

      Apreciază

  3. lili3d zice:

    Şi noi mai suntem pe aici, sau pe alte bloguri…

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Asta însemnând că decizia de a posta mai rar nu ține cont de cititori? 🙂 Păi, mai rar înseamnă ca în ultimele trei luni: 10-12 postări pe lună. Deoarece nu este numai reorientarea timpului liber către alte activități, ci și o lipsă acută de inspirație. Poate și dorința de a scrie este ceva mai redusă. De exemplu, în ciorne există o idee (printre altele) adăugată la data de 17 iulie, anul curent. Aseară am încercat s-o duc la capăt, cu intenția de a avea ceva gata de publicare în zilele următoare, dar n-am reușit decât să ajung de la 42 de cuvinte la 160. Nu este gata, încă. Mă simt complet extenuat, și fizic și mental, în aceste zile, și nici n-am început cursurile.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s