Înverșunare

Sunt un om rău, dar cred că asta nu este nicio noutate; am mai spus-o și altădată. Sunt vindicativ și plin de înverșunare, aproape crud uneori. Lipsa de control asupra emoțiilor este dovada unui caracter slab. Păi, atunci cred că asta sunt, în pofida pretențiilor personale antagoniste. Nu-mi place să fiu contrazis, mai ales de către persoanele inferioare mie în plan intelectual. Insist în demonstrarea opiniei mele, chiar și atunci când nu cunosc foarte bine subiectul și suspectez că mă înșel. Aparent, asta ar fi o prostie, dar, după am spus într-o postare anterioară, ceilalți dau înapoi, în fața avalanșei de așa-zise dovezi pe care le aduc, în sprijinul teoriei mele. Nu am elucidat complet de ce fac asta. Poate, pentru că eu trebuie să fiu mereu cel care are dreptate, cel aflat deasupra tuturor. O evidentă carență emoțională și o posibilă trăsătură patologică. În ultima vreme însă încerc din greu să-mi controlez emoțiile, iar rezultatul este că, de cele mai multe ori, prefer să păstrez tăcerea. Numai când opinia celeilalte persoane frizează absurdul, iar cei din jur par să-i dea dreptate, abia atunci intervin în discuție.

Cineva mi-a trimis un e-mail, în urmă cu o lună, dar abia ieri (duminică) l-am citit. Acea adresă de e-mail este doar pentru acest blog, prin urmare o deschid foarte rar. Nu am tăcut atunci, dar eram foarte obosit, iar ceea ce spusesem mi se părea foarte logic și încă mi se mai pare. Însă, acea acțiune nu constituia un motiv pentru o umilire publică și emfatică. Una bazată pe informații pe care persoana respectivă, în mod evident, nu le cunoștea, ci le făcuse rost de pe Google. Iar apoi îmi reproșa mie că sunt plin de încrâncenare, sau ceva de genul acesta (am șters acel e-mail, nu-mi amintesc exact), pentru că dezvăluisem, cu o oarecare undă de ironie, sursa „cunoașterii” sale, printr-un comentariu trecut inițial la spam și aprobat apoi ulterior. În consecință, voi comenta rareori pe alte bloguri (de fapt, nici înainte nu prea comentam). Iar această tăcere se va extinde (în realitate, s-a și extins deja) și în viața zilnică. A-i lăsa pe oameni să creadă că au dreptate este, la urma urmei, un act filantropic. Iar când tac eu, cel supranumit de un om bătrân, pensionar acum, „enciclopedie ambulantă,” cu atât mai mult persoana cu pricina se simte mai bine în propria-i piele. Încerc, astfel, să devin un om mai bun, fie el unul mai taciturn decât de obicei.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Personale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Înverșunare

  1. Stefania zice:

    Buna dimineata, Ragnar 🙂

    „…pentru că eu trebuie să fiu mereu cel care are dreptate, cel aflat deasupra tuturor. ” trebuie? sau doar tu crezi asta ? 🙂
    Eu cred ca nimeni nu-i mai presus decat ceilalti, iar adevarul, dreptatea si cunoasterea absoluta nimeni nu le detine.
    Asa cum tu, din punctul tau de vedere, poti considera ca ai dreptate, celalalt vede dreptatea din punctul lui de vedere. Fie ca tie iti place, fie ca nu. Fiecare tine la dreptatea lui. Tipic naturii umane.

    Te-ai gandit vreodata ca tacerea este creatoare de suspiciuni tainuitoare ( poate bune sau poate mai neortodoxe). ? Te-ai gandit vreodata ca alegand tacrerea, ea iti poate aduce doar prejudicii, incat sa fii ocolit de semenii tai si sa nu-ti foloseasca la nimic superioritatea ta pe plan intelectual?

    Ce pot sa spun eu, daca tu consideri ca inversunarea iti aduce beneficii, dezvolt-o – insa parerea mea, ea nu te-ajuta cu nimic, dimpotriva creaza intre tine si apropiatii tai un zid inalt si gros de gheata.

    O zi minunata iti doresc si mult mult succes pe toate planurile. 🙂

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Păi, este seară acum… 🙂
      Nu doar eu cred asta, chiar trebuie să fiu deasupra tuturor; și ceilalți așteaptă asta, probabil, datorită cv-ului. 🙂 Nu este chiar o tăcere absolută… Se pare că, odată intrat în horă, îmi este greu să ies. Oricum, majoritatea colegilor de muncă mă suspectează de fapte necurate. 🙂 Nu sunt cel mai popular tip la serviciu și nici nu vreau să fiu. Oamenii se tem de mine și asta e suficient. Mai bine să fii temut decât iubit, nu-i așa? :mrgreen:
      Zidul acela înalt a existat dintotdeauna, încă din copilărie, nu mă pot apuca la vârsta asta să devin un ins iubit de lumea din jurul meu. Cei cu adevărat apropiați nu beneficiază de același tratament, precum cunoscuții și colegii de muncă.
      Mulțumesc de urare și îți doresc așijderea. 🙂

      Apreciază

  2. Ești, mai degrabă, arogant!

    Apreciază

  3. Quidam zice:

    Iar ai inceput cu obsesia ta pentru delimitarea Raului de Bine?! Imparti lumea in 2 cu mult prea multa usurinta. Se vede ca ti-ai fi dorit o alta soarta dar pana cand nu o sa te impaci cu omul care esti, cu nevoile tale, nu o sa reusesti sa devii cea mai buna varianta a lui.
    Trebuie sa ai intotdeauna dreptate pentru ca asta a fost singurul lucru din viata ta pe care te-ai putut baza. Singura certitudine, singurul sprijin, ti-ai fost tu: inteligenta ta, puterea de convingere, cunostintele… Daca alegi sa taci, trebuie sa inveti sa asculti si sa nu iti pese de ceea ce auzi. Cum ti-am mai spus: whatever helps you sleep at night! Dar sa nu te astepti ca altii sa vada ceea ce refuzi sa le arati. 🙂

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Cea mai bună variantă a mea? Nope, no way. 🙂 Trebuie să fiu cea mai bună variantă a unei ființe umane. Acesta este și ar trebui să fie țelul suprem al oricărui om. Automulțumirea cu ceea ce ești duce către mediocritate și monotonie. Trebuie să te îmbunătățești în permanență, observându-ți atent greșelile și corectându-le în viitor.
      Însă, nimic nu mă ajută să dorm bine. Întotdeauna există loc de mai bine. Dar ai dreptate în ultima afirmație. Totuși, am încercat în câteva rânduri sa împărtășesc lumii viziunea mea, iar aceasta m-a privit ca pe un extraterestru proaspăt aterizat în mijlocul ei. Asta, dacă ne referim amândoi la același lucru. 🙂

      Apreciază

      • Quidam zice:

        Nu ai cum sa ajungii cea mai buna varianta a unei fiinte umane ducand un razboi cu tine insuti. Make love, not war! 🙂 Fa pace cu tine, cauta tot ce ai mai bun si exerseaza-ti calitatile in loc sa te lupti degeaba cu defectele. Sunt perfect de acord cu imbunatatirea dar ce incerci tu sa faci e eliminarea definitiva a orice poate fi considerat un defect si asta nu o sa iti iasa vreodata. Esti un tip destept, impartaseste ceea ce ai mai bun! Nu trebuie sa taci, ci doar sa inveti sa le.vorbesti celorlalti pe limba lor. Cum spui si tu, ceea ce faci acum e mai mult un act filantropic. Stapaneste-ti egoul si gaseste mai multa intelegere pt cei din jur, asta te-ar face o fiinta umana mai buna! Prin ce faci acum, nu incerci decat sa ii lasi pe altii sa creada asta, in tine nu se va produce nicio schimbare. Te vei crede in continuare superior, doar ca nu le-o vei mai arata altora pe fata. Si asta nu valoreaza nimic.
        Si cum potii sa vii din nou cu ideea ca esti mai bun ca Papa cand incepi articolul spunand ca esti un om rau?! E drept, acum Papa e Ratzinger, asa ca vorbele tale nu spun prea multe! 😛
        P.S. Sa inteleg ca am dibuit bine motivul pentru care ai nevoie sa ai mereu dreptate! :mrgreen:

        Apreciază

    • Ragnar zice:

      Ți -a mai spus cineva că te pricepi la asta? Adică, la încurajări. 🙂 Mulțumesc. 🙂
      Într-adevăr, am început cu ideea că sunt rău, însă, prin prisma așteptărilor mele de la mine însumi, nu prin prisma celorlalți. Majoritatea timpului sunt bun. :mrgreen: Spuneam că sunt mai bun decât papa și pe vremea lui Ioan Paul al II-lea. 🙂
      Nu-mi aduc aminte când ai dibuit motivul pentru care trebuie să fiu deasupra lumii și n-am timp acum să caut, dar să înțeleg că te referi la ceea ce i-am răspuns Ștefaniei, mai sus?

      Apreciază

      • Quidam zice:

        🙂 Nu prea mi se spune pentru ca de obicei oamenii nu-mi percep vorbele ca pe niste incurajari. Oricum, cu placere! 🙂 Si ca sa imi dovedesc din nou inifinta-mi intelepciune, trebuie sa mai adaug ca nu o sa obtii niciodata ceea ce iti doresti atata timp cat vei continua sa iti fii cel mai mare dusman. Asteptarile mari, bazate pe idei putine si fixe, nu creeaza decat limitari.
        Nu ma refeream la ce i-ai raspuns Stefaniei, ci la ce ti-am scris eu in primul comentariu!
        Zau asa, putina atentie la vorbele mele te rog! 🙂 Spuneam ca cel mai probabil nevoia ta de a avea mereu dreptate e o consecinta a faptului ca asta a fost singurul lucru din viata ta pe care te-ai putut baza mereu. Eu stiu ca am dreptate, tu ce parere ai?!
        :mrgreen:

        Apreciază

    • Ragnar zice:

      Să fiu sincer, nu m-am gândit suficient de mult la asta niciodată. Și nici nu vreau să aflu de ce trebuie să am mereu dreptate. Poate este ceva patologic, așa cum am mai spus. 🙂

      Apreciază

  4. lili3d zice:

    E şi asta o etapă. Poate vei învăţa să asculţi sufletul oamenilor şi apoi vei trece mai departe. Adică să asculţi partea bună a acestora. Să vezi dincolo de ceea ce îţi spun oamenii, să-i vezi pe ei, cu griji şi suferinţe.

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Problema este că, de cele mai multe ori, oamenii din jurul meu sunt atât de deformați sufletește, încât nu mai au nicio speranță de salvare. Iar din acest motiv, nu mă prea interesează ce au în suflet, deoarece nu este nimic decât întuneric acolo. Partea lor bună este precum Speranța – chircită la fundul cutiei Pandorei și captivă acolo pentru vecie. Din păcate, nu prea am cunoscut în această viață oameni buni, nu ca mine, cel puțin; cred c-am mai spus asta. După cum spuneam: am mai rămas doar eu și Papa, iar despre papă nu sunt chiar atât de sigur. 🙂

      Apreciază

  5. Pingback: 59 de principii ale profesorului de succes (16,17) | innerspacejournal

  6. Pingback: 59 de principii ale profesorului de succes (19) | innerspacejournal

  7. Pingback: Septembrie dens « Ioan Usca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s